Savantul român Nicolae Paulescu nu este doar inventatorul insulinei, este un fascist – aşa au decis francezii, interzicând instalarea unei plăci comemorative la Paris. Şi, este drept, alături de A. C. Cuza, Paulescu a pus zvastica pe sigla partidului său… Francezii l-au iertat însă pe colaboraţionistul lor cu regimul pro-nazist de la Vichy, scriitorul Céline. Talentul scriitorului francez simpatizant nazist trece astfel deasupra vinei sale politice sau în paralel. Ne mândrim cu geniul unui Noica, Eliade, Goga, acuzaţi şi ei de rătăciri la tinereţe, de simpatii de extremă dreapta. Dar ei au avut mai mult noroc la istoria literară. Numai că nimeni nu se duce cu cenuşa lui Goga la Budapesta – s-a văzut, nicio placă de marmură cu Paulescu nu încape pe o clădire pariziană, dar la noi, fie primit! Scandalul scriitorului maghiar nazist Nyirő porneşte tocmai de la faptul că vor să-i îngroape cenuşa în România. Unde s-a născut. Altfel, în Ungaria, despre care unii comentatori spun că a instaurat o „dictatură lejeră“, scriitorul este recunoscut! József Nyirő este studiat în şcoli: cărţile sale au fost introduse „în programa de studiu obligatorie pentru literatura maghiară din şcolile şi liceele din Ungaria, în opinia guvernului Viktor Orbán” Nyirő şi un alt scriitor antisemit sunt „scriitori de seamă”, aflăm din Wikipedia. Este drept, şi la Budapesta au fost „ample proteste” împotriva acestui gest. Nyirő a fost considerat de regimul comunist maghiar „criminal de război” şi s-a refugiat, după înfrângerea hortismului şi nazismului, în zona americană din Germania, apoi în Spania dictatorului Franco. Cenuşa scriitorului a fost adusă în Ungaria în 2010, la iniţiativa Parlamentului de la Budapesta. Românii, care vorbesc, în imnul naţional chiar (dar numai acolo!) despre „Corvine”, românul ajuns rege al Ungariei, ştiu să închidă ochii când vecinii invocă „Ungaria Mare” şi fluieră a pagubă după Basarabia! Sunt ei obişnuiţi cu modele politice europene, când mai democratice, când mai conservatoare, când mai extremiste, şi au trecut şi peste asta. Au trecut şi peste acuzaţiile de crime de război aduse mareşalului Antonescu, evocat cu mândrie atunci când („Vă ordon, treceţi Prutul!”) vorbim despre recucerirea Basarabiei, dar pus din nou la zid atunci când vrem discurs european oficial. Chiar şi acum, la ofensa adusă de însuşi preşedintele Parlamentului ungar, Laszlo Kover, care ne-a categorisit Guvernul drept "neprietenos, barbar şi necivilizat" (cam ce spunem şi noi între noi, da´ o spunem singuri…) reacţiile oficiale au fost blânde şi întârziate (de la altădată tăiosul preşedinte Băsescu, chiar deloc!), de frică, probabil, să… nu ne punem rău cu Europa. În timp ce însăşi UE îi tot somează pe guvernanţii maghiari să lase deoparte tendinţele centralizante de conducere, de extremisme… Mai dură a fost intervenţia lui Laszlo Borbely: vizita oficialului este „o ingerinţă brutală. Pune Ungaria într-o situaţie dificilă”! Dar, desigur, UDMR se teme, electoral, că sprijinul extremist al vizitatorului, acordat în campanie unei alte formaţiuni politice maghiare din România, ar lăsa partidul său fără locuri în Parlament… De fapt, extremiştii n-au nevoie decât de un răspuns la provocări (şi au fost destule!) ca să crească!
