În bătălia pentru fotoliul primarului şi scaunele consilierilor nu prea au apărut nici propuneri vizând viitorul, darămite prezentul oraşului nostru îmbătrânit precum o comună rămasă fără drum de acces. Nici proiecte măreţe, nici inventive, nici nebuneşti, ci propuneri vagi şi promisiuni că se mătură şi asfaltează. La administraţie nouă, ne-am gândit să sugerăm în numerele viitoare ale ziarului idei venite de peste tot, poate ceva să intereseze administraţia şi pe consilierii aleşi. Aşteptăm cu interes proiectele dumneavoastră şi vom face o campanie de susţinere a celor mai interesante.
Vrem un oraş care să aibă centru! Cu visul de a avea două centre (unul la bănci), avem un punct zero asemănător cu buricul Bereştiului! Marcarea „centrului tradiţional” al Galaţiului înseamnă nu numai refacerea (of, periodică şi de mântuială!) a pavimentului în zona Romarta - Hotel „Dunărea”, ci poate şi ridicarea unui monument în locul vechiului ceas stradal de dinainte de 1989, în prezent desuet, cârpit şi adesea nefuncţional. Măcar pe verticală să ne ducem mult, dacă în jur nu se poate demola şi lăţi piaţa şi nici construi. Propunere: viitorul monument, construit în urma unei licitaţii de proiecte, s-ar putea numi „Monumentul Regenerării”, fiind dedicat evocării distrugerii centrului oraşului istoric la bombardamentele ruseşti, americane şi după minarea de către trupele germane, în 1944, urmate de încropirea în fugă a unui centru cuminte-anost de către comunişti, cu urmările care se văd şi astăzi. Variantă: un monument al luminii, dedicat patronului spiritual al oraşului şi al ţării, Sfântul Apostol Andrei - o cruce enormă de lumină, un X format din lumina a două proiectoare, unul instalat în port, celălalt, la Catedrala ortodoxă; sau o varianta de mici dimensiuni, cu proiectoarele instalate în centru, lângă Hotel „Dunărea”; proiect cândva binecuvântat, ca idee, şi de arhiepiscop. Arhitecţii peisagişti pot umple locul cu verdeaţă, alţii pot proiecta o arteziană modernă ori clasică, pasajul subteran poate fi pus în valoare muzeistic, blocurile pot fi îmbrăcate în structuri noi, lângă biserica Mavramol se poate amenaja un muzeu istoric în aer liber, lângă crucile aşezate ilegal, dar măcar aşezate. Şi câte şi mai câte. Poate vi se pare că avem idei fanteziste. Ei bine, nu. Sunt lucruri de care Galaţiul are nevoie. Fiindcă, oriunde în lume, oamenii trăiesc nu numai cu lucruri materiale bine puse la punct, ci şi cu hrană pentru suflet. Care hrană, desigur, poate fi foarte bine şi atracţie turistică. Ne trebuie, evident, canalizări impecabile, străzi curate şi bine asfaltate, iluminat public performant, nu ne-ar strica nici stadionul şi mall-urile promise, nu ne supărăm dacă avem pieţe bine aprovizionate, unde concurenţa să fie reală şi producătorii, chiar aşa ceva, nu speculanţi fără ruşine. Dar avem nevoie şi de spaţii publice frumoase, de istorie pusă în valoare, ne trebuie un oraş înnoit şi ferchezuit care să-i atragă şi pe alţii aici, să se plimbe, să cheltuiască, să investească. Şi, nu în ultimul rând, vrem un Galaţi în care nouă, tuturor, să ne placă să trăim.
