După victoria din Turcia ne-am crezut mai mari decât suntem. Ne-am legat de succesul de la Istanbul cu disperare, am vrut să ne credem mari pentru a ne recăpăta speranţa că mai putem retrăi clipele de altădată, când chiar eram o forţă, iar orice meci al tricolorilor era o sărbătoare naţională. Trezirea la realitate a fost cruntă, mai ales pentru acei oameni care au făcut în tribune o atmosferă cum n-am mai văzut la un meci al echipei naţionale.
Ca de obicei, ne-am repezit să ne punem micimea fotbalistică în cârca arbitrului. Au fost şi motive, destule erori ale fluieraşului şi stegarilor săi cât să nu ne vedem gunoiul de sub preş. Pe Tamaş, spre exemplu şi tâmpeniile de management ale celor din federaţie legate de numele său. Ce repede s-a vrut să se uite episodul din vara anului trecut, când acest neica Nimeni a fost atât de obosit după un chef încât n-a mai ajuns la timp la aeroport pentru plecarea cu echipa naţională în America de Sud, deşi era vorba de un meci cu Brazilia. Şi nici nu s-a urcat în următorul avion, deh, megafotbalistul de la ilustra WBA voia să se relaxeze.
Ce exemplu dai tu, FRF, unui Giurgiu, Antal şi Râpă, care şi-au sacrificat atunci vacanţa, dacă nu-l excluzi pe viaţă pentru o aşa nesimţire? Cum să consideri de neînlocuit un jucător într-un picior, că n-am cum să uit ce fel ne-a mâncat meciul cu Italia de la ultimul nostru turneu final, când a dat cu stângul pe lângă! Cu aşa specimene în teren, tare mi-e teamă că recăpătarea speranţei e doar o utopie.
Sunt pesimist mai ales că pe postul unde a fost folosit Tamaş în lipsă de altceva, cel de fundaş lateral, improvizaţia de acum o văd doar începutul unei crize acute de jucători valoroşi. Una anticipată încă de acum vreo doi ani şi mai bine de profesorul Aurică Drăgan, antrenor federal zonal la juniori, care avertiza că este foarte aproape momentul în care fundaşii laterali de valoare din fotbalul românesc vor deveni rarităţi.
Tehnicianul gălăţean explica că nu are încă de la acest nivel, al juniorilor, ce să propună la loturile naţionale pentru simplul fapt că antrenorii preferă rezultatele imediate în detrimentul menirii lor, cea de a creşte fotbalişti adevăraţi. Vor în primul rând siguranţă în defensivă şi pun pe flancuri puşti atletici, cu forţă, fără să se mai ţină cont de celelalte aptitudine necesare postului în cauză. Bubă în sistem! Care sistem? Găsitorului, recompensă o victorie cu Olanda.
Din păcate, iată că previziunile profesorului Aurică Drăgan s-au confirmat mult mai devreme decât ne aşteptam. Lucrurile sunt deja evidente la toate echipele de club din Liga I, care mizează fie pe fundaşi laterali străini, fie pe cei autohtoni, dar fără mare valoare. Exemplul concret îl avem chiar şi sub ochii noştri, la Oţelul, unde forma slabă a lui Râpă şi randamentul slab al lui Ljubinkovici au contat enorm în multe dintre meciurile din prima parte a sezonului încheiate cu rezultate dezamăgitoare. Revenind la echipa naţională, când se va retrage şi Raţ, să vezi atunci durere.
