Demnitatea e o raritate în România de azi. Atât de rar se întâmplă ca omenii - mai ales cei cu funcţii publice - să fie demni, incoruptibili, verticali, încât publicul aproape că nu mai crede în demnitate. Prezumţia de nevinovăţie s-a erodat grav. Personajele angrenate în treburile publice sunt contestate vehement încă din clipa instalării pe post. Nici nu mai contează că n-au apucat să facă nimic contestabil.
Se huiduie „de principiu”, căci - nu-i aşa? - ştabii sunt o apă şi-un pământ. Opinia majorităţii - votantă sau nu - e că suntem sortiţi unui destin mioritic: să fim cu toţii asasinaţi de indivizi ticăloşi, care ne invidiază şi vor să ia ce-i al nostru. Pare furie proletară, însă e altceva. Mult mai complicat. Poporul român a devenit nihilist, iar asta e de rău, căci negarea absolută nu duce niciodată la progres.
Însă dincolo de consideraţiile filosofice răzbat acut câteva întrebări. Ce l-a făcut pe român atât de „Gică contra”? De ce contestă atât de vehement totul? Nu cumva conjunctura economică, politică şi socială este la baza acestei revolte neostoite? Deşi nu-s sociolog, aş îndrăzni să răspund cu DA la ultima întrebare. Mă obligă să fac asta ceea ce se întâmplă în jurul meu. Iată câteva mostre.
Senatorul gălăţean Marius Necula are, prin firma mamei sale (o bătrânică de 80 de ani), afaceri de zeci de milioane de euro cu statul. Licitaţiile de atribuire sunt suspectate de ilegalităţi grave.
Fostul prefect Cosmin Păun cadoriseşte nişte oameni de afaceri cu terenuri publice în valoare de 40 de milioane de euro. Totul prin fals şi uz de fals şi, din ce se bârfeşte, contra unei şpăgi de un milion de euro.
Nevasta unui şef din Poliţia gălăţeană (o să aflaţi curând cine) este în solda marilor rechini imobiliari implicaţi în toate dosarele penale din ultimii ani.
O firmă privată care a devalizat societatea de stat SNIF SA - prin acţiuni ilegale în curs de cercetare - a sponsorizat un partid cu publicitate electorală stradală, zahăr şi ulei. Suma nu este uriaşă (circa 40.000 de euro), dar arată clar cum se împarte justiţia şi banul în ţara asta.
O şefă din Primăria Galaţi şi-a făcut vilă pe bani europeni, însă nu a fost sancţionată nici măcar cu o mustrare pentru deturnarea de fonduri. A păstrat şi vila. O să aflaţi curând totul.
După cum puteţi constata, abuzurile grave, de-a dreptul nesimţite, sunt la mare trecere la Galaţi. Iar implicarea politicului în toate aceste cazuri (inclusiv în protejarea infractorilor în faţa justiţiei) este făţişă. Şi-atunci, vă întreb, mai este cazul să ne mirăm că poporul plătitor de taxe şi impozite înjură? Putem să ne facem că plouă? Putem să fim complici la această mizerie? Cu siguranţă că nu!
Demascarea abuzurilor este o ţintă cu prioritate zero a "Vieţii libere". Însă mai avem o ţintă. Mult mai profundă. Vrem ca alături de funcţionarii corupţi să dea socoteală şi cei care i-au propus şi i-au susţinut politic. Cei care, din ce se aude, au încasat zeciuiala. Iar când va pricepe această miză şi justiţia română vom putea să vorbim despre curăţenie morală.
Până atunci însă, noi, jurnaliştii, rămânem pe baricade. Îi avertizăm pe toţi liderii politici înclinaţi să se asocieze cu infractorii că suntem cu ochii pe ei şi că le vom pune în faţă, tot timpul, efectele golăniilor pe care le patronează. Nimic nu se uită. Nimic nu se iartă. Vă garantăm!
