Nu cred să existe vreun jurnalist care să fi scris mai mult decât mine despre ingineriile financiare ale omului de afaceri gălăţean Cătălin Chelu. În ultimii 20 de ani, am fost cronicarul frenetic al tuturor matrapazlâcurilor uluitoare săvârşite de acesta, iar dacă omenii legii s-au sesizat doar în câteva dintre ele nu e vina mea, ci e un semn că justiţia românească încă mai are de lucru în ograda proprie.
Am scris - cu probe clare - despre modul cum controlul statului a fost deturnat (prin „Suveica Basculanta”), la zeci de firme, prin manevre cu substrat penal. Am scos la iveală detalii despre înşelarea acţionarilor de la Fricom, Plase Pescăreşti şi Galatex, care au fost deposedaţi de pachetele majoritare de acţiuni prin adunări generale fictive. De asemenea, am oferit publicului dezvăluiri despre uriaşa evaziune fiscală derulată, în special, prin firmele de cablu ale miliardarului. Despre fiecare dintre aceste cazuri aş putea scrie o carte, dar, din păcate, ar fi o carte cu substrat SF, căci magistraţii nu s-au sesizat decât la o mică parte dintre faptele respective. Iar la cele la care s-au sesizat, dosarele s-au soldat cu „remiză”, pe chestiuni procedurale stupide şi omisiuni bizare de probe.
În ultimii ani, pe măsură ce Cătălin Chelu trecea la un nou nivel al afacerilor, am scris despre sutele de tranzacţii bursiere ilegale mascate sub o reţea de firme halucinantă, a cărei menire era să complice până aproape de imposibil misiunea cerberilor din piaţa de capital. Nu în ultimul rând, am prezentat în amănunt morişca returnărilor ilegale de TVA, anchetă penală care a fost la un pas de a fi blocată prin oferirea unei şpăgi de un milion de euro chestorului Fătuloiu. De altfel, aceasta este singura golănie a miliardarului gălăţean care s-a soldat cu efecte juridice certe, Chelu fiind condamnat la patru ani de închisoare de către instanţa de fond. Dosarul însă se mai judecă.
Însă de abia miercuri, 31 octombrie 2012, pe la 10.00, am avut sentimentul că munca mea de jurnalist de investigaţii, întinsă pe două decenii, nu a fost degeaba. Procurorii Direcţiei pentru Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT) l-au învinuit oficial pe Cătălin Chelu că a produs o fraudă de 20 de milioane de euro în piaţa de capital. În săvârşirea fraudelor, el a rulat circa 80 de milioane de euro şi a avut 15 complici. De ani de zile scriu despre aceste fapte şi, când părea că totul e inutil, iată că tăvălugul penal l-a ajuns pe omul de afaceri gălăţean din urmă.
Vreau să fie clar: nu mă bucur de necazul de care a dat cetăţeanul Chelu, ci jubilez că - iată! - legea îşi spune cuvântul. Semnalul eminamente pozitiv vine din faptul că magistraţii au rupt pisica în ceea ce priveşte acest grup infracţional care a beneficiat de protecţie atâta amar de vreme. Care va să zică, chiar şi peste ani, cei care atentează la proprietate, fie şi prin metode infracţionale extrem de rafinate, tot dau socoteală. Nu există scăpare! Mi se pare un subiect foarte bun de meditaţie pentru cei care, de ani de zile, tot încearcă să blocheze anchetele de presă prin metode psihologice cum ar fi drepturile la replică zornăitoare şi ameninţările cu Tribunalul.
Le vine rândul! Ceea ce urmează să se afle e doar ordinea în care vor păşi în sediile DIICOT şi DNA.
