Seara de luni a fost una perfectă pentru cei care au în suflet dragoste de roş-alb-albastru. Să batem Vasluiul, dar nu oricum, fie dintr-un penalti gratuit, fie să-l merite ei şi să nu-l primească, acesta este „desfăşurătorul” dorit cu ardoare de suporterii Oţelului când vine vorba de rivalii din nord. Să vadă şi să simtă şi alde nea Adi cum e să fii nedreptăţit. Totul este izvorât din cunoscutul episod petrecut în 2008, atunci când gruparea patronată de Adrian Porumboiu le răpea gălăţenilor pe la comisiile federale participarea în cupele europene, drept pe care Oţelul îl câştigase pe terenul de joc. Acea victorie la masa verde cu care au fost cadorisiţi cei de la FC Vaslui, după 1-1 pe gazon.
De data aceasta a ieşit pe gustul fanului gălăţean, cu victorie şi un penalti clar la Antal, ce le-a fost refuzat adversarilor. Efectul a fost cel dorit de suporterii roş-alb-albaştri, unul total, cu Porumboiu tunând şi fulgerând pe la televiziuni la adresa arbitrilor. Cam în acelaşi timp, antrenorul Viorel Hizo dădea la Galaţi un spectacol al frustrării maxime la conferinţa de presă de după meci. Omu’ era ofuscat rău, l-au deranjat toate întrebările jurnaliştilor şi s-a pus pe ceartă cu cine i-a picat în dreptul ochilor. E drept că, odată stârniţi, nici pe cei din faţa sa nu i-a răbdat limba şi i-au replicat-o. „Chiar s-a născut arbitrul care să dezavantajeze Vasluiul?”, a fost de ajuns ca Hizo să se ridice şi să plece bombănind. Lungă şi ascuţită rău o fi fost unghia.
Dincolo de ridicolul situaţiei, reacţia celor doi a demonstrat că degeaba arunci cu bani, faci transferuri multe şi scumpe, dacă nu te duce capul mereu vei fi de la locul 2 în jos, niciodată primul. Tot timpul vinovaţi sunt alţii, ori adversarii sunt ajutaţi grosolan de arbitri, ori chiar ei sunt oropsiţi de fluieraşi. Aşa se maschează neputinţa, propriile greşeli, atitudine meschină şi profitoare pe care aş întelege-o în cazul unui antrenor sau unui preşedinte de club care trebuie să dea socoteală cuiva pentru banii cheltuiţi, dar nu şi când e vorba chiar de cel care dă acei bani.
Am mai avut până mai ieri un personaj în fotbalul românesc care se comporta exact la fel, reclamagiu de profesie, făcând aproape non-stop turul televiziunilor. Că el a dispărut din peisaj, pagubă-n ciuperci, mai rău e că a falimentat şi distrus o echipă, Poli Timişoara.
O linie de comportament total opusă au adoptat-o de prin 2006 încoace cei de la Oţelul, fiind extrem de rare ocaziile în care au acuzat arbitrajele. Ideea de bază, expusă public pe atunci de către Marius Stan, era de a nu le oferi astfel jucătorilor săi un alibi, o scuză. Treaba lor e propria pregătire, propriul joc, nu felul în care se arbitrează. Iar timpul a demonstrat cine a ales calea corectă. Cel puţin deocamdată, Moldova are o singură campioană. Şi aceea este Oţelul.
