Încă un rând de speranţe, monşer!

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

La ora când scriu acest editorial, nu există încă un rezultat oficial al alegerilor parlamentare din decembrie 2012. Am în faţă însă vreo trei variante de sondaj de la ieşirea de la urne (aşa-zisul „exit poll”), care arată, cu diferenţe foarte mici între ele, că alianţa electorala formată din PSD, PNL, UNPR şi PC a câştigat o majoritate confortabilă în Parlamentul României. Sunt convins că la anunţarea rezultatelor finale nu vor apărea decât schimbări cu totul minore faţă de cifrele de acum, aşa că membrii USL au toate motivele să desfacă şampania.

Că a câştigat USL nu-i însă nicio surpriză. Aş fi putut să scriu acest articol în iunie 2012, iar acum n-aş fi avut mare lucru de modificat. Este evident că românii au decis, încă de prin vara lui 2011, că PDL nu mai merită şansa de a guverna, indiferent ce aliaţi îşi ia, ce noi culori electorale îşi alege sau ce mesaje zglobii de campanie inventează. Tăvălugul numit Băsescu i-a fost aproape fatal PDL, iar partidul are mare nevoie de reconstrucţie în cei patru ani de opoziţie care vin. Asta, desigur, dacă vrea să mai conteze în bătălia politică din România. Căci dacă va continua cu aceiaşi oameni ca până acum, se va micşora în sondaje cu fiecare an, până va avea soarta PNŢ sau a PRM. Ca să amintesc două organizaţii politice cu mesaje diferite, care s-au evaporat încet-încet, până la dimensiuni neglijabile.

Însă cea mai importantă treabă o are de făcut, în următorii patru ani, USL. În opinia marii majorităţi a populaţiei, coaliţia dintre liberali, social-democraţi, conservatori şi progresişti (cam ciudată amestecătura asta de ideologii, totuşi…) are misiunea principală de a scoate România din criză. Argumente ar exista. USL are o majoritate solidă, care o ajută să treacă uşor pachetele legislative anticriză, în curând va avea (se pare) şi un preşedinte care să-i susţină măsurile, iar criza - mama ei de criză! - trebuie să se termine odată şi odată. Iar speranţa moare ultima, monşer!

Evident, estimările analiştilor economici sunt, pentru moment, destul de pesimiste în ceea ce priveşte relansarea economiei mondiale. Se vorbeşte despre 2014 ca an de începere a redresării, însă cu precizarea că doar statele ce vor găsi o politică fiscală şi socială corectă sunt considerate capabile să accelereze motoarele economiei peste 12-18 luni. Tocmai de aceea, noul Guvern al României (posibil condus tot de Victor Ponta) trebuie să-şi pună serios mintea la contribuţie. Gata! Perioada de miere preelectorală s-a încheiat! E vremea să iasă la înaintare lucrurile serioase, chiar dacă ele presupun un pic de austeritate bugetară, ceva duritate cu cei care nu-s capabili să aducă banii europeni în ţară, o oareşcare relaxare fiscală (pentru a scoate investitorii din moarte clinică), o ţâră de reforme în sănătate (mai ales pentru a proteja populaţia cu venituri reduse), un control mai aspru în privinţa preţului şi calităţii lucrărilor publice. În esenţă, nu-i foarte complicat. Totul e să vrei şi să pui interesele ţării mai presus decât interesele de partid.

Urmează câţiva ani grei pentru ţară. Alegătorii au comandat de la USL încă un rând de speranţă. Acesta este momentul perfect pentru ca aleşii din România (şi din Galaţi, evident) să spele, prin fapte pozitive, imaginea pătată a clasei politice. Altfel, peste patru ani, ne vor rechema la urne degeaba!

Citit 1299 ori Ultima modificare Duminică, 09 Decembrie 2012 20:51

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.