A murit puterea exemplului. E dureros…

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Cândva, România era dominată de ambiţie şi de exemplele pozitive. Acum vreo trei decenii, toate gardurile de pe uliţa copilăriei mele au fost refăcute într-o singură vară. A fost suficient ca un vecin să-şi ridice gard nou la stradă, că toţi i-au şi urmat exemplul, deşi nu toate gardurile aveau nevoie de reparaţie capitală. „Gospodarii au ambiţie”, mi-a explicat tata, iar eu am început atunci să întrezăresc că puterea exemplului şi ambiţia sunt cele mai puternice motoare ale comunităţii.

Galaţi, 14 decembrie 2012. Străzile oraşului sunt practicabile. Zăpada a fost curăţată, aşa că traficul de desfăşoară normal. Asta dacă nu eşti cumva pieton. Trotuarele (nu toate, dar foarte multe dintre ele), sunt în continuare pline de zăpadă şi gheaţă, iar riscul de accidente e mare.

Ar fi tentant să dăm vina pe Primărie. Că n-a făcut, că n-a dres, că uite ce gheţărie e pe trotuare. Teoretic aşa e. Practic, însă, conform legii, problema nu e în curtea administraţiei publice (decât la nivel de sancţiune!): fiecare proprietar de imobil are obligaţia de curăţa de gheaţă trotuarul din faţa clădirii. S-a făcut asta? În foarte puţine locuri… Cei mai mulţi dintre locuitorii acestui oraş par să aştepte să vină Superman şi să le ia zăpada de sub tălpi, din faţa blocului, a magazinului sau a curţii. E drept, nişte amenzi ar fi mişcat lucrurile spre mai bine, dar asta e o altă poveste.

Cineva îmi atrăgea ieri atenţia, printr-un e-mail, că Viaţa liberă a dus într-un parc, pe spaţiul verde, zăpada strânsă de angajaţii noştri de pe trotuarul din faţa sediului. Omul se revolta peste poate de „tupeul” nostru de a pune zăpada în parc, fie şi temporar. În schimb, nu a avut nimic de obiectat despre faptul că 90% din trotuarele de pe Domnească sunt pline de gheaţă şi zăpadă. Civismul domniei-sale e ciudat. Nu-l înţeleg.

Într-o ţară normală, cu cârmuitori buni şi oameni care au de apărat lucruri oneste, firesc ar fi fost ca toţi proprietarii de clădiri să cureţe trotuarele. Semnalul dat de Viaţa liberă era un exemplu de urmat. Iar degetul acuzator al opiniei publice s-ar fi îndreptat împotriva celor care s-au cantonat în nesimţire. La noi, însă, cârcoteala e sport naţional, spiritul civic s-a dus naibii, iar puterea exemplului a murit de hipotermie într-un şanţ plin cu zăpadă necurăţată.

Şi n-ar fi nimic dacă acest exemplu, poate banal, n-ar fi dublat de zeci de astfel de atitudini bizare. Contrare logicii şi ideii de progres. Bunăoară, avem cazul consilierilor judeţeni. O recentă analiză făcută de colegul Ovidiu Amălinei arăta că mai toate afacerile consilierilor judeţeni de la Galaţi sunt falimentare. Cu toate acestea, aceşti oameni – ce pot fi suspectaţi fie de nepricepere managerială, fie de inginerii financiare cu iz penal - sunt desemnaţi să gestioneze uriaşele fonduri publice de la Consiliul Judeţului.

Păi, care-i logica? Dacă aceşti domni nu au fost capabili să ţină în viaţă propriile afaceri, ce ne face să credem că vor reuşi să administreze cum trebuie banul public? Întrebarea este, desigur, retorică. Ultimele alegeri mi-au arătat că, în unele colegii, dacă alegătorilor le-ar fi fost propus un câine mort de trei zile, acesta ar fi ieşit câştigător cu peste 51%. Logica nu mai e la modă, iar dorinţa de progres a fost înlocuită cu un soi de furie oarbă. Suntem o naţiune cu mari derapaje morale. E trist…

Citit 2000 ori Ultima modificare Vineri, 14 Decembrie 2012 16:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.