Culmea ignoranţei edilitare

Scris de Nicoleta Onofrei

Marți, 29 Ianuarie 2013 00:00

Că oamenii ispăşesc din greu din lipsa străzilor asfaltate şi a canalizărilor din oraş a devenit un lucru comun. Străzi din Galaţi care poartă nume de ingineri şi doctori arată mai rău decât uliţele de la ţară, pline de nămol, pe care e dificil să intri cu maşina, dar şi mai dificil să ieşi. Culmea igonoranţei şi a nepăsării administrative e că până şi societăţile edilitare, precum Serviciul Public Ecosal, au reale probleme în a intra şi a ieşi de pe o astfel de stradă. Săptămâna trecută, pe strada Dr. Răutu, o maşină de gunoi aparţinând Ecosal s-a scufundat pur şi simplu în noroi, fără a mai putea ieşi timp de ore întregi. Au fost necesare golirea maşinii de gunoi în drum şi ajutorul mai multor utilaje. E de-a dreptul caraghios cum, până la urmă, societăţi care au legătură directă cu Primăria pică în proasta gospodărire chiar a instituţiei primarului. Carenţele activităţii Primăriei în aceşti 20 şi ceva de ani de democraţie sunt penibile. Nici nu mai e nevoie de luarea în tărbacă a activităţii instituţiei. E o caricatură de la sine. Penibilul este dat inclusiv de acel contrast între numele străzilor, menit să omagieze mari personalităţi şi modul jalnic în care se concretizează dovada respectului. Sportul extrem urban are şi el valenţe nebănuite în oraşul de la Dunăre. De la slalom uriaş printre maşinile parcate pe trotuar şi gropile din asfalt, în cazul în care există asfalt, până la lupta cu glodul din faţa porţilor... Dacă la ţară, cizmele de cauciuc sunt indispensabile, lucrurile nu par să fie diferite nici în anumite zone ale Galaţiul secolului XXI. WC-uri în fundul curţii avem, mai lipseşte bălegarul, cu toate că se rezolva şi asta dacă mai trece vreo căruţă pe strada mare. E trist dacă mă gândesc şi la situaţia celor care locuiesc în Bariera Traian - şi aici nu mă refer la cei care stau în Arcaşilor, ci la amărâţii din vale, dinspre Brateş, care nici măcar nu mai au loc în curte unde să îşi sape altă groapă de hazna. Au ajuns să stea, la propriu, pe un mare lac de dejecţii. Primăria îi pune, în momentul de faţă, să aleagă între a se înţelege cu cei care sunt proprietari în marginea uliţei să-şi demoleze casele (pentru ca Primăria să amenajeze colectorul acolo) şi între a sta în continuare în disperare. Ce să facă cu zecile de kile de dejecţii? Să se uşureze în găleată şi să le ducă unde? Nu de puţine ori avem surpriza că, după ce nu au canalizare, cetăţenii Galaţiului se confruntă şi cu probleme la conducta de apă potabilă. Vechi şi ruginite, crăpate, cu scurgeri, conductele aduc apa în casele oamenilor cu tot felul de reziduuri, apă care este imposibil de băut. Una peste alta, pentru a mai drege busuiocul, Primăria spune că va lua în vizor un pachet de străzi, printre care şi Dr. Răutu, pentru reabilitare. Când se va întâmpla minunea, când vor avea oamenii canalizare şi asfalt, totuşi, nu se ştie. Poate să fie anul acesta, poate să fie la anul. Poate să fie peste doi ani, timp în care nu este exclus ca o altă maşină Ecosal să se scufunde în noroi, timp în care cetăţenii vor răbda şi se pot uita la filme în care orăşenii chiar au canalizare trasă, baie în casă şi beau, pur şi simplu, apă potabilă.