Ne-am săturat de pseudocultură

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Mi-ar fi plăcut să-l văd pe Radu Beligan în „Egoistul”, săptămâna asta, la Galaţi. Am avut aceeaşi strângere de inimă că iarăşi se va amâna spectacolul, ca şi „Scrisoarea”, din februarie, cu Horaţiu Mălăele, ca şi atâtea alte spectacole bune care n-au avut şansa să vină în provincialul nostru oraş. La noi biletul este 100 de lei, în timp ce, la Bucureşti, acelaşi spectacol costă 20, 40 sau 60 de lei, în funcţie de locul din sala mare a Teatrului Naţional.

Mi-aş dori să trăiesc ziua în care măcar a mia parte din taxele, impozitele şi sumedenia de amenzi pe care le plătim şi ajung la bugetul local să se întoarcă la noi, contribuabilii, sub forma unui... stimulent pentru cultură. Mi-aş dori ca Primăria să găsească soluţii pentru decontarea transportului şi diurnei actorilor bucureşteni, astfel încât să nu mai fim nevoiţi să dăm pe două bilete la teatru aproape o treime din salariul minim pe economie.

Pe de altă parte, mă întreb: dacă la „Egoistul” s-au vândut doar 300 de bilete, iar la Horia Brenciu spectatorii s-au călcat în picioare - la 80 de lei biletul, poate că asta merită Galaţiul.

Nu fac parte dintre aceia care nu se pot uita la un spectacol autohton, în ideea că nu s-ar ridica la nivelul celor de la Bucureşti. Dimpotrivă, întotdeauna am încercat să văd acel ceva bun din ceea ce se întâmplă la noi în oraş în materie de cultură. Şi mă bucur să ştiu că atât la Dramatic, cât şi la Muzical vin, în medie, 200-300 de spectatori la fiecare reprezentaţie. Mă bucur când la un vernisaj de artă ebru vin 190 de gălăţeni, chiar dacă este ultima expoziţie în sediul vechi al muzeului. Asta e deja altă poveste, nu redeschid cutia Pandorei, ci doar aştept cu încredere ziua în care să avem o sală de expoziţii în oraşul cu 290.000 de locuitori (şi nu vorbim aici despre Galeriile de Artă, care se autofinanţează - pentru că iar ne-am întoarce la ce mi-aş dori să facă Primăria şi nu face).

Mă doare faptul că nici măcar la Festivalul Naţional de Comedie, cândva emblematic pentru oraşul nostru, nu mai vin trupele mari de teatru din ţară, ci doar companii particulare de care n-a auzit nimeni. Mi-e dor de vremea când respiram, timp de două-trei ore, acelaşi aer cu Draga Olteanu Matei, Tamara Buciuceanu, Sebastian Papaiani, Ileana Stana Ionescu sau Mişu Fotino, care făceau parte din juriul festivalului şi care aduceau pe scena gălăţeană spectacole memorabile.

Zilele acestea, pe adresa Primăriei, se primesc propuneri pentru proiectul de Buget local pe 2013 şi sunt şanse ca, la capitolul dezvoltare, indicatorii să se îmbunătăţească, în sensul creşterii de la 20 la la 47 la sută. Aş vrea ca noul Galaţi să ne dea tuturor şansa la cultură, nu la pseudocultură. Şi, dacă se poate, aleşii noştri să nu reteze, prin nealocare de fonduri, puţinele lucruri bune care se întâmplau, prin tradiţie, la Galaţi.

Citit 1481 ori Ultima modificare Miercuri, 13 Martie 2013 17:37

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.