Centrala ENEL ce ar urma să fie construită în Zona Liberă Galaţi este, mai nou, „drobul de sare” ce stă pe plita administraţiei locale. Primarul Marius Stan a anunţat sus şi tare că o să-i cheme pe gălăţeni să se pronunţe în cadrul unui referendum dacă investiţia ar trebui sau nu făcută. În fine, primarul s-a şi antepronunţat, catalogând proiectul drept „catastrofal”, prin urmare e clar şi ce răspuns şi-ar dori de la gălăţeni. Curios este, însă, că indignarea primarului vine acum, cu mult după ce ENEL a obţinut inclusiv certificatul de urbanism de la Primărie… Nu ne amintim ca, pe vremea când era consilier local, Marius Stan să se fi legat cu lanţuri de porţile ENEL cum au făcut-o, de exemplu, ecologiştii de la Greenpeace. Problema este însă aruncată acum „opinie publice” în ideea că proiectul termocentralei va fi sfâşiat. De ce oare? Desigur, instinctiv cel puţin, gălăţenii sunt mai degrabă împotriva acestui proiect. Numai pronunţarea cuvintelor „termocentrală” şi „cărbuni” dau fiori celor încă mai au în minte nori groşi de fum de deasupra combinatului siderurgic. Asta pentru a nu mai pune la socoteală reacţiile viscerale gen „italienii, ucrainenii şi ruşii care sug sângele gălăţenilor” sau „nu ne vindem/poluăm ţara”.
Pe de altă parte, păstrând discuţia într-o tonalitate echilibrată, câţi dintre cei care se grăbesc să spună în prezent „Nu” au, cu adevărat, garanţia că deţin suficiente argumente? Cei ce susţin ideea termocentrale amintesc de faptul că se va folosi tehnologie de ultimă oră, că este vorba de investii de două, trei miliarde de euro ce se vor regăsi indirect în economia gălăţeană, în comenzi şi locuri de muncă, în taxe şi impozite către comunitatea locală şi chiar în energie mai ieftină pentru municipalitate. Cei ce se opun nu cred că tehnologia este infailibilă, că avizele obţinute până acum s-au obţinut prin cine ştie de mijloace, că tot va fi „smog”, boli de plămâni, că mai rentabil ar fi să ne axăm pe energie eoliană sau electrovoltaică (energie solară). Poate da, poate nu. Nu se poate însă să nu remarcăm că, deşi despre acest proiect se discută din 2007, la dezbaterile oficiale privind acest proiect foarte puţini reprezentanţi ai societăţii civile, ong-uri s-au arătat interesate să participe.
Nu trebuie să uităm că e mult mai uşor să spui să nu se facă ceva decât să faci ceva sau să vii cu o alternativă. Şi poate că, dacă primarul Marius Stan a redeschis subiectul termocentralei şi al variantei organizării unui referendum, măcar de această dată să avem parte de o dezbatere publică în adevăratul sens al cuvântului, nu doar nişte corturi scoase pe stradă pentru a aduna semnături. Argumentele pro şi contra să fie puse faţă în faţă, la rece, fără izbucniri isterice, iar la sfârşit să ştim dacă investiţia este bună, de ce este bună; dacă este rea, de ce este rea şi decizia să se ia în consecinţă. Iar dacă investiţia nu este satisfăcătoare, să ni se prezinte alternativele. Dar aici deja ajungem la ce aşteptări, ce viziune există în plan local pentru dezvoltarea economie locale. Şi, din păcate, până acum cel puţin, lipsa de viziune s-a dovedit mai toxică pentru Galaţi decât orice altceva.
