Nu îmi propun să analizez vinovăţia sau nevinovăţia lui Becali. Justiţia şi-a spus cuvântul, personajul a fost încarcerat, dar în urma lui rămân cel puţin trei motive care ar trebui să ne producă spaimă. Unul ţine de (in)echitatea actului de justiţie, al doilea de (i)moralitate, iar al treilea se referă la intimitatea deciziilor judecătoreşti. Pe rând.
(In)echitatea. Şi Gigi Becali, şi cei doi oficiali de la Ministerul Apărării au primit aceeaşi pedeapsă. Nu încape nicio îndoială, vina este împărţită între omul de afaceri pe de o parte şi cei doi oficiali de cealaltă parte. Dar nu în mod egal, pentru că nu mi se pare în regulă ca cei care reprezintă interesele populaţiei să primească aceeaşi pedeapsă cu cel care îşi reprezintă interesul personal. Vorba unui comentator la o televiziune: "cel care cere să se facă o ilegalitate e mai puţin vinovat decât cel care o acceptă". Nu cunosc amănunte din dosar, dar din ceea ce ştiu cred că Babiuc şi Cioflină trebuia să primească o pedeapsă mai mare decât Becali. Paradoxul face ca, datorită / din cauza vârstei, cei doi să iasă din închisoare înaintea omului de afaceri. Şi nu cred că e ok.
(I)moralitatea. Teoretic, în sistemul nostru juridic noţiunea de "suspendare" ar trebui să aibă un caracter educativ. Adică îl ierţi pe cel care e la prima greşeală, dar dacă o face şi pe a doua atunci plăteşte şi pentru prima. Ei bine, în cazul lui Becali ideea de pedeapsă suspendată ca să se înveţe minte nu se mai aplică. Şi asta pentru simplul motiv că, din cauza întârzierilor cu care se judecă speţele în România, o persoană are timp pentru alte zeci de ilegalităţi până apare condamnarea pentru prima prostie pe care a făcut-o. Dacă, de exemplu, Gigi Becali ar fi fost judecat şi condamnat în dosarul schimbului de terenuri la începutul anilor 2000, adică imediat după ce a comis fapta, poate că nu s-ar mai fi ţinut de prostii cu sechestrarea de persoane. Adică ar fi învăţat ceva din prima greşeală. Dar el a primit prima pedeapsă abia după ce apucase să calce pe bec de mai multe ori. Şi acum vine nota de plată pentru toate ilegalităţile deodată.
Intimitatea. Din nou, teoretic, decizia unei instanţe nu se află decât în momentul în care o pronunţă judecătorul. Şi atunci cum se face că săptămâna trecută, când s-a dovedit că judecătorul a amânat pronunţarea, Gigi Becali a fost lăsat să plece din ţară, iar duminică seară, cu o zi înainte ca judecătorul să anunţe închisoare cu executare, nu a mai fost lăsat să plece? Coincidenţă? Mi-e greu să cred. Pentru că dacă nu a fost coincidenţă atunci avem o problemă gravă: sunt oameni care ştiu dinainte dacă un judecător se va pronunţa asupra unui dosar şi, mai mult, ştiu şi ce decizie va lua. Asta e cu adevărat înfricoşător. Înseamnă că cineva acolo sus ştie tot. Şi dacă ştie tot înseamnă că are puterea şi să mute cum vrea pionii pe tablă.
Dincolo de toate, condamnarea lui Gigi Becali pare un lucru bun. Probabil că de-acum încolo mulţi or să se gândească de două ori înainte de a face vreo măgărie. Uite că i se împlineşte şi lui Becali visul de a contribui la schimbarea comportamentului românilor.
