Cu librăriile în faliment

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

O carte e o binecuvântare. Îmi repet acest lucru ori de câte ori trăiesc bucuria de a descoperi în filele unei cărţi idei ale unor oameni mai deştepţi decât mine. Din păcate, însă, prinşi în vârtejul vieţii, din ce în ce mai rar ne facem timp să citim o carte. Şi mai trist este pentru cei care nu au deprins obiceiul lecturii şi nu au trăit magia descoperirii unor lucruri fascinante, care ne fac cu adevărat mai bogaţi. Cititul reduce stresul, dezvoltă inteligenţa şi stimulează creierul, ne ajută să analizăm lucrurile raţional şi logic, ne întăreşte încrederea în propria persoană. Însa, din păcate, e mai uşor să priveşti la televizor sau să navighezi fără sens pe internet decât să citeşti o carte...

Zilele acestea, la Galaţi se desfăşoară Festivalul Cărţii „Axis Libri”. A cincea ediţie care va  aduce la Galaţi cărţi tipărite de 200 de edituri. Două sute!

Înainte se citea mai mult decât se scria. Acum am certitudinea că lucrurile s-au inversat: scriem mai mult decât citim. Librăriile din Galaţi s-au închis una după alta. Din varii motive - fie retrocedarea spaţiilor, fie creşterea chiriilor pentru spaţii atât de mult încât i-au dus pe oameni la faliment. Pentru cine se tipăresc toate aceste cărţi, dacă ele nu se vând?

Prin filtrul cui trec ele înainte de a primi acel bun de tipar care le aduce la viaţă? Şi nu vorbim despre cărţile valoroase, reeditate, ci de literatura nouă, modernă, în căutarea propriei identităţi. Din păcate, nu toţi cei ce scriu astăzi au citit întâi suficient de mult încât să-şi aştearnă la temelia propriilor cărţi o cultură solidă.

Generaţia Facebook, care stâlceşte limba română, nu mai are nici curiozitatea, nici răbdarea şi nici tragerea de inimă de a mai petrece ore în şir cu o carte în mână, din care să rămână, la final, cu ceva. Părinţii, copleşiţi de probleme şi neajunsuri, nu le pot oferi acel exemplu bun care să-i determine pe copii să citească. Plus preţurile - poate justificate, dar adesea inaccesibile - care îi împiedică pe cei care şi-ar dori să-şi mai poată cumpăra, astăzi, o carte.

Biblioteca rămâne o alternativă viabilă, pentru cei ce vor, dar nu au bani să-şi cumpere un prieten pe viaţă.

La Festivalul Cărţii, copiii sunt învăţaţi să se apropie de lectură. Sunt lansate cărţi noi, de toate felurile, se fac ateliere de creaţie, se ţin lecturi publice cu poeţi gălăţeni, membri ai Uniunii Scriitorilor, cu alte cuvinte, organizatorii fac tot ce le stă în putinţă pentru a-i determina pe gălăţeni să se întoarcă la lectură. Se desfăşoară chiar şi un concurs de creaţie literară pentru elevi. La ediţiile trecute, făcând parte din juriul concursului, am trăit experienţa amară de a găsi, nu o dată, în loc de creaţii originale, fragmente „copy - paste”, luate de pe internet. Cu alte cuvinte, sunt tineri cărora le e mai uşor să caute metode de a fura idei decât să citească pentru a găsi sursa (inepuizabilă) a ideilor.

Îmi amintesc de marele Tudor Arghezi, cu ale sale celebre versuri: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris/ Încet gândită, gingaş cumpănită;/ Eşti ca o floare, anume înflorită/ Mâinilor mele, care te-au deschis”. Dar cine mai pune preţ pe florile gândului, astăzi, când valorile materiale le-au umbrit de tot pe cele ale spiritului.

Citit 1549 ori Ultima modificare Miercuri, 22 Mai 2013 16:58

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.