Noile mijloace media ne arată adevărata dimensiune a dezastrului din limba română actuală. Sigur aţi citit comentarii ale utilizatorilor pe internet. Şi aţi mai citit şi SMS-urile afişate pe burtieră de televiziuni la diverse emisiuni. Sau, asta da distracţie!, dedicaţiile de la televiziunile de muzică, mai ales cele de manele.
Dacă n-aţi văzut nicio greşeală de limbă înseamnă că faceţi parte din categoria celor care produc aceste texte. Noi, ceilalţi, vedem cum limba română e siluită în ultimul hal şi abandonată în spaţii publice.
Iar acuzele, pentru că e musai să avem şi vinovaţi, nu le aduc celor care scriu aceste mesaje. Ei n-au nicio vină, alţii sunt de blamat: de la şcoala care i-a trimis în societate cu handicapul limbii până la cei care gestionează aceste spaţii publice de violat gramatica şi bunul-simţ. Pe rând, acum:
Şcoala românească pare să producă doar extreme: ori olimpici internaţionali, ori analfabeţi cu diplomă. (Evident, exagerez puţin, de dragul argumentaţiei). Clasa de mijloc, „nici-geniile-nici-proştii”, ori nu există, ori preferă să îşi vadă de traiul liniştit, într-o lume lipsită de dedicaţii, SMS-uri şi comentarii imbecile pe site-uri (a nu se înţelege că toate comentariile sunt imbecile).
Să ne întoarcem la şcoală. Zilele trecute, un coleg m-a rugat să îl ajut cu nişte teste la Limba română, pentru un prieten. Vă spun sincer că mi-am prins urechile. Şi nici nu ştiu dacă am reuşit să îi ofer notă de trecere.
De ce? Pentru că testul cuprindea numai şi numai excepţii de limbă, capcane şi cuvinte acceptate în dublă formă. Câţi dintre noi folosesc perfectul simplu, persoana I singular de la verbul „a înfige”, de la „a coase”, sau „a cosi”?
Aaa, aveţi probleme în a afla care sunt formele? Chinuiţi-vă puţin! Dar, în acelaşi timp, încercaţi să vă imaginaţi ce simte un elev de gimnaziu când caută aceste răspunsuri, ştiind că poate să primească un patru pentru ezitare.
Nu spun că perfectul simplu e inutil de învăţat, departe de mine acest gând. Problema e că mulţi dintre profesori insistă asupra acestor forme grele, folosite rar, în loc să îi înveţe pe aceşti viitori producători de dedicaţii, SMS-uri şi comentarii să nu mai scrie „mam”, „ma-i”, „sunte-ţi” şi câte şi mai câte inepţii. Din nou exagerez: nu m-aş mira să găsesc vreun SMS cu textul „înfipsei un par şi mam cărat”. Nu insistaţi, celelalte două forme de perfect simplu nu vi le spun.
Gazdele acestor dedicaţii, SMS-uri şi comentarii sunt, de asemenea, părtaşe la acest dezastru lingvistic. Şcoala le-a dat muniţia, site-urile şi televiziunile le-au oferit poligonul.
Gazdele acestor producţii ce tăvălesc limba română cu neruşinare au grijă să interzică prin intermediul unor programe computerizate sau prin cenzură directă cuvinte precum p***, m***, dar permit mesaje de genul „ma-i sunte-ţi”. Ambele genuri de derapaje lingvistice sunt la fel de periculoase.
Greşelile se transmit, sunt preluate, folosite din nou până când devin regulă a unei limbi subterane. Din păcate, limba subterană preia încet, încet controlul şi probabil nu va mai trece multă vreme până când gramatica oficială va face concurenţă neloială celei neoficiale. Poate că n-ar fi rău un test naţional de limbă pentru a se stabili în ce măsură suntem afectaţi ca popor.
Pentru cei care citesc acest text pe internet: v-ă provok s-ă comenta-ţi!
Taxaţi-mă! (Ăsta e scris corect, vă asigur).
