De ce ne pleacă minţile luminate

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

România se află într-un cerc vicios. Tinerii cu minţi luminate pleacă în valuri din ţară,  profesorii buni se împuţinează văzând cu ochii, se munceşte din ce în ce mai puţin şi mai fără speranţă, pentru că performanţa nu mai e răsplătită. Şi astfel, de ani buni, toţi ne-o iau înainte.

În opinia profesorului de matematică de la CNVA, Constantin Ursu – un reper printre dascălii de valoare ai Galaţiului - „speranţa României e în minţile luminate ale tinerilor care s-au pregătit aici, dar care au plecat din ţară. Ar trebui să ajungă ei la putere şi să facă treabă bună, să ne putem descurca. Polonezii se descurcă, ungurii la fel, toţi se mişcă înainte, doar noi nu”, afirmă profesorul.

Şi asta în ciuda faptului că, la ultima olimpiadă internaţională de matematică, România a fost prima clasată dintre ţările europene, înaintea englezilor, germanilor, francezilor şi italienilor. „Ruşii nu-i punem la socoteală, că ei întotdeauna ne bat. Pentru că marii lor profesori nu au plecat din ţară”, găseşte Constantin Ursu explicaţia.

Şi ne-a mai dat distinsul dascăl exemplul unui fost elev al său, Sava Alexandru, care, pe când  studia în Germania, a ajuns în  finală la un concurs de matematică unde locul I a fost câştigat de echipa Rusiei, dar… surpriză! Lotul cuprindea nume străine: studenţi din America veniseră să facă matematică în Rusia cu marii profesori.

Există la Universitatea din Bruxelles un profesor de matematică, un rus, care are trei salarii: unul pentru activitatea desfăşurată în cadrul universităţii, un altul dat de Universitatea din Sankt Petersburg, de unde plecase, dar căreia îi făcea lobby şi un salariu pe viaţă de la preşedintele Putin, care aflase despre el că rezolvase o problemă deschisă, pe care nu o mai rezolvase nimeni altcineva în lume. Aflând toate acestea de la profesorul Ursu, nu pot să nu mă întreb când ar premia… preşedintele Băsescu un profesor excepţional cu un salariu pe viaţă.

Şi mai vorbeşte profesorul Ursu despre o răsplată morală: „Poate că aceşti tineri luminaţi ai noştri ar trebui să se întoarcă aici şi să răsplătească, într-un fel, ţara asta care a investit în ei. Chinezii îşi dau doctoratul în străinătate, dar la final se întorc toţi acasă. Aşa se explică creşterea economică a Chinei. La noi, e-adevărat, condiţiile sunt altele, dar trebuie să punem mână de la mână şi fiecare să contribuim pentru ca ţara să meargă înainte”.     

Sunt prea puţini cei care s-au întors: unul dintre ei, Gabriel Istrate – cercetător de marcă, a revenit din SUA şi lucrează acum la Timişoara, unde are succes echipele de cercetători pe care le coordonează, pe bani europeni. Aşadar, se poate. E-adevărat însă că, fără o motivaţie puternică, nimeni nu-şi lasă un orizont deschis pentru a se întoarce acolo de unde a mai plecat o dată. Altfel spus, tinerii ar avea unde să se întoarcă, ar avea la cine, dar n-ar avea la ce. Iar amintirea obstacolelor de care li s-au izbit părinţii şi rememorarea unor umilinţe la care au fost supuşi doar pentru că nu aveau un munte de bani, deşi aveau minţi luminate, sunt, din păcate, motive suficiente să nu revină.

Citit 2213 ori Ultima modificare Duminică, 09 Iunie 2013 17:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.