Transportul în comun e o durere veche a gălăţenilor. Niciodată nu a mers ceas, personal îmi amintesc mai bine decât mi-aş dori oroarea autobuzelor dimineaţa, mersul pe scară agăţat de bară, troleibuzele pline ochi în care ne înghesuiam, din centru, elevii de la LVA, Marină şi Cuza. Alternativa, tramvaiul pe Basarabiei, nu era nici ea lipsită de riscuri, fiindcă vagoanele vechi luau foc atunci când îţi era lumea mai dragă.
De altfel, multă vreme s-a tot spus că înclinaţia străzii Basarabiei era prea mare pentru tramvaie şi că acesta ar fi fost motivul proastei funcţionări. Dacă e sau nu aşa nu ştiu, dar, în ultima perioadă, nici nu mai contează, fiindcă tramvaie nu prea mai avem. Într-o perioadă în care, peste tot în Europa, dar şi în oraşele importante ale ţării, reabilitarea căilor de rulare şi modernizarea tramvaielor e la loc de cinste, noi, la Galaţi, le îngropăm cu succes. Doi ani s-a lucrat pe Frunzei şi Oţelarilor, acum sunt în sfârşit gata, dar continuarea străzii Frunzei încă nu, aşa că tramvaiele nu circulă. Şi dacă aici orizontul de aşteptare pare să fie mai mic, pe Basarabiei, care iar are nevoie de reparaţii, şi pe Traian, unde nebunia reabilitării de-abia urmează să înceapă, tramvaiele moderne sunt o utopie îndepărtată.
N-am să-i dau municipalităţii exemplul Vienei, unde tramvaiele sunt atât de silenţioase încât nici nu le auzi venind, nici pe al Bruxellesului, unde, la fel, mare parte a transportului urban de suprafaţă este alcătuit din tramvaie, n-am să mă refer nici măcar la Bucureşti, unde s-au făcut eforturi pentru refacerea liniilor de tramvai pe mai multe tronsoane. Până la urmă, astea toate sunt capitale. Dar nu pot să nu atrag atenţia asupra Clujului, un oraş românesc - ardelean, ce-i drept, primul din România care a accesat fonduri europene nerambursabile pentru reabilitarea liniei de tramvai, pe o lungime de 26,6 kilometri. Contractul de execuţie s-a semnat la 15 iunie 2011, iar primul tronson reabilitat, cartierul Mănăştur - Gară, în lungime de 11,5 kilometri a fost dat în funcţiune în 6 iunie 2012. Anul acesta s-a redeschis circulaţiei cel de-al doilea tronson, în lungime de 15,1 kilometri. Primăria Cluj are pregătit, în completare, un alt proiect cu finanţare europeană privind reabilitarea străzilor pe traseul aferent liniei de tramvai estimat la 20 de milioane de euro. La asta se adaugă reabilitarea a patru poduri, pentru o infrastructură modernă de transport în comun. Potrivit primarului Clujului, Emil Boc, valoarea totală a investiţiei în reabilitarea liniei de tramvai se ridică la aproape 30 de milioane de euro.
Am prezentat deja, în cadrul campaniei "Să renaştem Galaţiul", exemplul Aradului unde, la fel, s-au găsit posibilităţi de reabilitare, în ultimii trei ani, a căilor de rulare şi podurilor aferente. Deci soluţii există, cu condiţia să existe şi voinţă politică. Dacă tot cumpărăm mijloace de transport la mâna a doua, măcar să fie tramvaie sau troleibuze, în locul autobuzelor vechi, poluante şi în care vara mori de cald.
Schimbările din oraş încep să se vadă şi, dacă tot o să avem străzi noi, mai frumoase şi, sperăm, mai rezistente, ce-ar fi să avem şi un transport în comun pe măsura lor?
