Telenovela seismică de la Izvoarele continuă. Şi chiar dacă hâţânăturile s-au rărit, iată că s-au îndesit manipulările de tot felul, aşa cum anticipam în urmă cu două săptămâni într-un editorial despre sutele de cutremure care zguduie sudul judeţului Galaţi. Rămân la convingerea că este suspectă graba cu care specialiştii de la Institutul de Fizică a Pământului au exclus exploatările petroliere de la cauzele mişcării pământului în zona Izvoarele. Nici nu terminaseră de adus echipamentele şi nu exista nici o prognoză bazată pe metodă ştiinţifică, când au şi „erupt” ideea că e imposibil ca marele câmp petrolier din apropiere să aibă vreun rol.
De fapt, se „recita” o poezie. Limbajul standard al specialistului care nu are încă date e arhicunoscut: „Nu excludem nici o posibilitate. Investigăm cauzele”. Este un fel de „Bună ziua” al specialistului de pretutindeni atunci când are în faţă un caz de cercetat. Dar de data asta a fost altfel şi nu cred că este o întâmplare, ci că avem în faţă o încercare de manipulare a opiniei publice, după modele deja ştiute: Roşia Montană, exploatarea gazelor de şist, halda de zgură de la Combinat.
Faptul că Institutul Naţional de Geologie (ING) a formulat o opinie contrară celei a Institutului Naţional de Fizică a Pământului (INFP) este un alt semn că la un moment dat ni s-au servit nişte minciuni straşnice. Chiar şi în manualele şcolare (deci la nivel „basic”) există informaţii că orice mişcare seismică produsă la adâncimi mai mici de 3.000 de metri nu are de obicei cauze tectonice. Sunt rare pe glob zonele în care plăcile tectonice (formate din roci dure) urcă mai sus de trei kilometri adâncime. De regulă, aşa cum este şi în zona noastră, profilul de sol de la zero la minus 3.000 de metri este de origine sedimentară, deci orice fel de unde seismice apărute în interiorul acestui strat sunt generate de prăbuşiri, surpări şi tasări şi nu de mişcarea plăcilor tectonice.
Apariţia fenomenului de la Izvoarele nu este întâmplătoare. Raportul ING arată că în judeţul Galaţi se extrage petrol dintr-un strat cu grosimea de 1,3-2,8 metri, aflat la 700-1200 de metri adâncime, iar apa ajunsă în acel strat (ca urmare a injectării ei de către petrolişti sau din inundaţii) duce la prăbuşirea cavernelor. Apar astfel zgomote care amintesc de explozii şi vibraţii semnificative ale solului, iar simptomele – respectiv mişcarea în sus şi în jos, în loc de mişcarea laterală specifică seismelor de origine tectonică – confirmă că au avut loc nişte prăbuşiri în adâncime.
Din fericire, astfel de evenimente nu capătă anvergură catastrofală. Pot apărea tasări minore ale solului (de câţiva centimetri) la suprafaţă, se vor crăpa nişte case, pot apărea ceva probleme cu pânza freatică. În acelaşi timp, însă, efectele nu sunt neglijabile, deci este necesar ca fenomenele să fie prevenite pe viitor. Iar asta înseamnă un singur lucru: stoparea injectării de apă în zăcămintele petroliere. Adică oprirea tuturor exploatărilor care folosesc această tehnologie, precum şi interzicerea exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică.
Dacă autorităţile române nu vor proceda în consecinţă, atunci se cheamă că sunt complice la toată această afacere urât mirositoare şi că, fără echivoc, banul e din nou ochiul dracului. Dar chiar, oare cât mai merge şpaga pentru un cutremur?
