Femeia trebuie să rămână femeie

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Indiferent prin ce trece, indiferent câte se strâng în sufletul ei, o femeie nu trebuie să uite să fie caldă şi bună, să iubească şi să ierte. Să tacă atunci când trebuie (de cele mai multe ori!) şi să vorbească atunci când trebuie. Să nu fie pisăloagă, să nu ridice tonul (ehei, de-am putea să ne amintim când trebuie!). Ea trebuie să-i înţeleagă pe toţi. Să aibă mână de fier şi nervi de oţel. Să zâmbească, să fie puternică şi sigură pe ea. Să aibă grijă de toţi ai casei, dar să nu uite să se îngrijească. Să fie umărul din umbră al bărbatului de lângă ea. Să-i respecte acestuia dorinţele şi aspiraţiile. Să nu încerce să fie mai „bărbată” decât e cazul.  Să adoarmă ultima şi să se trezească, în zori, înaintea tuturor. Să plângă doar atunci când nu o vede nimeni şi să găsească mereu cuvinte de încurajare pentru ceilalţi. Să transmită calm şi linişte, să nu uite să vorbească frumos şi deschis, să nu răspundă la rău cu rău.

Când este mamă, o femeie trebuie să ştie când să certe şi când să alinte. Să nu pedepsească mai mult decât au pedepsit-o părinţii pe ea, dar nici să nu-şi scape copilul din frâu. Să-şi facă timp, mereu, să asculte, să înţeleagă şi să se apropie de sufletul copilului prin iubire. Să nu compenseze absenţa de lângă puiul ei prin daruri materiale.

La serviciu, trebuie să aibă mintea brici, disponibilităţi maxime şi să uite de problemele de acasă. Iar când ajunge acasă, trebuie să fie fresh, organizată şi eficientă, calmă şi echilibrată.

Ştiu, femeia despre care vorbim ar fi o femeie ideală. Ea nu are cum să existe în realitate. Pentru că societatea în care trăim e departe de a fi perfectă. Şi pentru că, solicitată din toate părţile, stoarsă de puteri ca un burete, femeia ajunge să fie oglinda a ceea ce i se întâmplă. Împovărată, neînţeleasă, suprasolicitată, ajunge să fie aşa cum nimeni nu o vrea. Şi atunci, nimeni nu mai are nevoie de ea. Iar riscul cel mai mare, pentru ea, este să rămână singură. Copiii pleacă în viaţa lor, bărbaţii pleacă după femei mai tinere şi mai disponibile, sau se înstrăinează din ce în ce mai mult, iar la serviciu e înlocuită cu altcineva, care arată mai bine. Într-o viaţă, o femeie munceşte mai mult decât un bărbat, dar când e vorba de vârsta de pensionare, nimeni nu prea vrea să mai ţină seamă de acest lucru.

Şi-atunci, ca să poată merge mai departe, femeia trebuie să găsească, tot în ea, rezerve de energie. Să o ia mereu de la capăt, cu optimism şi încredere, cu credinţă şi speranţă. Să nu se plângă, să nu se lamenteze – cui îi plac oamenii slabi? Ce exemplu ar da copiilor ei? Să-şi ia ca model o femeie puternică, pe mama sau bunica, şi să meargă înainte, cu demnitate. Pentru că, nu-i aşa?, nimic nu se opreşte la jumătatea drumului. Chiar dacă ne asemănăm în atâtea privinţe, în definitiv, o femeie trebuie să nu uite niciodată că e unică. Şi, dacă se poate, să nu uite niciodată să fie femeie.

Citit 2339 ori Ultima modificare Joi, 19 Decembrie 2013 17:46

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.