M-am îngrozit pur şi simplu ieri când am documentat textul despre creditele restante ale gălăţenilor. Cifrele pe care le prezintă Banca Naţională a României sunt într-adevăr dezastruoase şi creionează o imagine mai clară ca niciodată a sărăciei din ce în ce mai accentuate din Galaţi. În 2008, gălăţenii aveau restanţe neonorate la bănci în valoare de aproape 90 de milioane de lei. Raportat la o sumă creditată totală de peste 4.000 de milioane de lei rezulta un procent decent, 2-3 la sută datorii din totalul creditelor. Ce s-a întâmplat în ultimii cinci ani? Ei bine, restanţele gălăţenilor au ajuns la peste 800 de milioane de lei. De aproape zece ori au crescut datoriile neonorate ale populaţiei. Este imens. În acest moment, am depăşit bine 20 de procente restanţe din volumul total de împrumuturi şi suntem în Top 5 pe ţară în acest clasament al sărăciei. Practic, acest procent înseamnă că din 100 de lei datoraţi către bănci, gălăţenii plătesc acum doar 80 de lei. Nu plâng de milă băncile, că sigur marja lor de profit depăşeşte 20 la sută, deci nu cred că au cine ştie ce probleme (doar că au profituri mai mici). În paranteză fie spus, chiar m-am întrebat cum e posibil ca criza financiară mondială să închidă zeci de bănci în SUA şi în Europa, iar la Galaţi să nu se închidă nici măcar o filială de cartier. În fine, nu despre asta e vorba, dar aşa, ca divagaţie...
De fapt, ca să fiu sincer, nici nu ştiu dacă era nevoie să vedem cifrele BNR ca să realizăm cât de prăfuit e Galaţiul. E suficient să ştii că vecinul de la cinci a plecat în Anglia pentru că şi-a pierdut slujba, e suficient să vezi că bătrânul de la etajul 9 e în pericol să îşi piardă apartamentul pentru că are datorii de zeci de mii de lei la întreţinere, e suficient să te uiţi în contul propriu şi să realizezi că, la supermarket, trebuie să cauţi produsele cu bulină, adică cele cu preţ redus. În fine, mai adaug faptul că la noi se rad foste fabrici şi se construiesc mall-uri. E definitoriu, să ştiţi, chiar dacă şi supermarketurile înseamnă o cale spre progres.
În paralel, "Viaţa liberă" desfăşoară o campanie, "Ei ţin Galaţiul în viaţă", dedicată acelor companii care încă mai plătesc salarii, care încă mai dau taxe şi impozite (şi nu puţine) la stat. După două luni în care am prezentat unele dintre cele mai bune firme din Galaţi, am constatat că lista posibililor subiecţi în cadrul acestei campanii s-a subţiat rău de tot. Cred că mai avem firme de prezentat doar câteva săptămâni şi gata. Exagerez puţin, de dragul retoricii, dar, în esenţă acesta e adevărul. Ca să prezinţi tot ce are de valoare Galaţiul îţi sunt suficiente patru, cinci luni (cu un text pe săptămână). Ca să prezinţi tot ce are mai rău Galaţiul, în schimb, ei bine... pentru asta nu avem suficiente pagini la dispoziţie. Crime, violuri, tâlhării, "inginerii", "combinaţii", mârşăvii, toate într-un fel sau altul, într-o măsură sau alta, consecinţe ale lipsurilor financiare. Ne-am cam dus pe copcă!
