Citind zilele trecute cum intenţionează să investească aleşii noştri şapte milioane de euro pentru un sistem integrat de management al transportului urban, mai pe româneşte ca să controleze Transurb şi pe operatorii privaţi, am ridicat a neîncredere din sprânceană. Frate, m-am gândit, oare chiar evaziunea fiscală din sistem sau, eventual, furtul de motorină ar fi marile probleme ale oraşului? Nu găsim ceva mai bun în care să investim banii ăştia? Ei bine, trei drumuri, în trei zile la rând, pe trei trasee diferite, m-au convins că Primăria are dreptate să vrea aşa ceva.
Ziua I: Maxitaxi traseul 60 - dat bani, neprimit bilet. Mai târziu, în aceeaşi zi, traseul 64, acelaşi scenariu: bani da, bilet ba.
Ziua II: Supărată pe operatorii privaţi, am zis gata, merg cu Transurb. Traseul 105: dat doi lei, primit un leu înapoi şi un bilet gata perforat care, atenţie, mi-a fost cerut înapoi la coborîre.
Ziua III: Deşi de regulă circul cu taxiul sau, atunci când merg cu autobuzul, am abonament, deci contactul cu şoferii este redus, am hotărât să mai încerc o dată, convinsă fiind că mai sunt în sistem şi oameni cinstiţi. M-am urcat într-un 105, şoferul mi-a spus iniţial că nu are să-mi dea rest la zece lei, că să cobor într-o staţie cu casă de bilete şi să cumpăr. Eu i-am răspuns că poate să îmi dea şi mai multe bilete, le voi folosi altădată. Şi-a numărat bancnotele de 1 leu şi a spus că da, îmi dă două bilete, ceea ce a şi făcut. Am compostat, a venit controlul şi, la un moment dat, un domn din autobuz a zis că şoferul nu-i dăduse bilet, deşi luase banii. Şoferul, prins la înghesuială, a pretins că i l-ar fi trimis pe o doamnă şi, uitându-se în jur, a arătat spre mine. După cum am înţeles ulterior, se aştepta ca eu să intru în joc, să pretind că am uitat să-i dau omului biletul etc. Ceea ce, bineînţeles, n-am făcut, dar controlul a lăsat-o moartă, omul în cauză n-a mai spus nimic, iar cetăţenii cu bilete în regulă din autobuz s-au cam uitat strâmb la mine, ca la cineva care strică jocul. Am şi auzit un "Face şi omul bani de-o pâine...".
Ziua IV: Ajunsă la redacţie, aflu de la un coleg că scenariul cu biletul compostat gata, la un leu, funcţionează nu doar seara târziu, ci şi dimineaţa devreme, pe traseul 26. De data asta însă, măcar nu i-a cerut nimeni biletul înapoi, îl am în faţa ochilor. Curios este că biletul cu pricina e portocaliu, în timp ce al meu e cam verde, de parcă ar fi din cele folosite până acum de pensionari. Mistere, mistere...
Ca să nu spună cineva că obţinerea de foloase la mica înţelegere se opreşte la transportul în comun, ieri, prin Mazepa, un alt coleg a fost interpelat de o echipă a Ecosal, înarmată cu lopeţi şi spărgătoare de gheaţă. Era dimineaţa devreme şi oamenii voiau să ştie dacă nu are un garaj de deszăpezit sau un loc de parcare sau o alee către bloc. Evident, contra cost, să facă şi băieţii bani de-o pâine.
Atenţie! Şi unii, şi ceilalţi, sunt plătiţi din bani publici. Că sunt plătiţi prost - mai ales cei de la Ecosal - e adevărat, că autobuzele Transurb nu sunt, toate, încălzite, deci depinde pe ce maşină ai baftă (sau dai şpagă?) să învârţi covrigul, e la fel de adevărat. Dar, să mă ierte Dumnezeu, mie nu-mi dă nimeni bani de-o pâine pentru care să nu plătesc impozit. Şi asta e valabil pentru cei mai mulţi dintre noi. În aceste condiţii, da, sunt de acord. Puneţi-le sisteme de supraveghere şi-n fund!
