Ce nu se mai face în vremurile noastre la vreme de iarnă: cultură „de masă”! Se mai amână lansări de carte, vernisaje, invitarea VIP-urilor culturale... Eroism sau inconştienţă este atunci când unii chiar reuşesc să ajungă! Uite că am avut totuşi Premiile Centrului Cultural, şi masterat internaţional cu public la Facultatea de Arte, cu spectacol de lampioane chinezeşti, şi premiere la teatre… Dar sunt şi multe amânări!
Până pe la Primul Război Mondial, bătăliile se încheiau după primele ploi, se odihneau peste iarnă şi se reaprindeau, dacă mai exista motiv, după ce se mai zbicea „pielea” drumurilor. Zăpadă? Adică, pace! Se opreau asediile, se retrăgeau oştile, Suleyman Magnificul se întorcea la Stambul, boierii noştri dădeau cep butoaielor. Iar unde armatele rămâneau faţă în faţă, se proceda chiar la mici schimburi culturale, gen troc sau bişniţă, cu pomană de tutun sau dă plosca, ia slănina!
Acum, omul circulă şi pe zăpadă, eventual lasă maşina acasă, ia trenul. Astfel că şi iarna se fac războaie, transporturi, comerţ, şedinţe, sex, învăţământ la distanţă... În Cultură şi divertisment, gheaţa contează însă! Primii loviţi de intemperii în plin proces educaţional, dar şi distractiv, sunt copiii! Păi, micuţii nu mai pot fi duşi cu tona de veselie la teatrele de păpuşi: le îngheaţă năsucul pe clanţă, autobuzul riscă, Doamne-fereşte, să patineze şi să tamponeze ceva, pot răci dacă nu încălzeşti sala, lucru şi costisitor, şi inutil: când un ţânc se pune pe răcit, atunci îţi răceşte în mai puţin de o secundă! Apoi, sucombă spectacolele, pentru tineri în special, în aer liber. Complet! Când nu sunt munţi de zăpadă, mai poţi să dârdâi curajos dacă-ţi vine la nas un Bolton-ceva. Vârstnicii sunt victimele imediat următoare ale gerului, deşi ei au răbdat de frig o viaţă, mai ales pe vremea lui nea Nicu, dacă e să vorbim despre… nea. Ei sunt însă primii care riscă ceva fatal dacă alunecă! Mai bine stau în casă! Iar dacă se încumetă totuşi să iasă la o distracţie… îi vezi pe la piaţă sau plătind fiscul!
Cultura electronică, cu muzică sintetică, imagini artificiale 3 D, filme, copaci înfloriţi din pixeli, manele şi semi-umor, se dezvoltă însă parcă şi mai bine acum, intrând în orice casă din care, vorba ceea, pe vremea asta nu mai ieşi! Sau te uiţi la tv spre Soci, că tot e ceva… de iarnă: o olimpiadă! Ce mai avem însă tradiţional, cultural, simţit, în acelaşi timp şi de sezon? Păi, cum ne trece Crăciunul, cu colinde prescurtate, scoase la copy-paste, trunchiate şi jeguite, cerşitorind în fugă prin autobuze, cum trece Revelionul cu glume proaste televizate, dar cu costume de Moş Crăciun, Crăciuniţe şi străluciri de paiete, cum se sting ghirlandele luminilor stradale de Sărbători, totul devine întunecat! Nu mai auzi clinchete de clopoţei, copiii nu se mai dau pe derdeluş – cine şi unde să facă? Se aud doar chiotele puştilor prinşi în ecranul jocurilor video. Nu mai face nimeni oameni de zăpadă, nici bulgăreală! Unde naiba să mai ieşi cu sania, dacă peste tot e dâmb mare sau maşină mică?! Aţi văzut reclame la TV care să anunţe reduceri la sănii?
Cândva, şi gălăţenii aşteptau chiar nerăbdători frigul! Aşa cum vin astăzi trupe ruseşti la Patinoarul artificial, în 1959, la Parfumul teilor au venit o franţuzoaică şi un finlandez, în revista „Parisul pe gheaţă” – şi aşa a rămas numele locului! Acolo funcţiona verile teren de tenis şi baschet, însă iernile, patinoar - doar cu nişte apă vărsată. Alte ierni, alte clinchete!
