Trăim în lumea lui Bulă

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Banc. Bulă, pacient la spitalul de nebuni. Vine în control ministrul Sănătăţii, pentru „a vedea în mod nemijlocit cum se exercită grija statului faţă de persoanele cu dizabilităţi mentale”. În traducere liberă: să vadă ce comisioane se mai pot aduna din aprovizionarea cu medicamente şi din lucrări. Eventual, pentru un pic de capital electoral, că întotdeauna a dat bine ca aleşii să-şi arate - la ziar sau pe sticlă - grija pentru popor. Dar acesta-i alt banc.

Pătruns de importanţa momentului (mai ales că-l filmau vreo cinci televiziuni loiale partidului), ministrul cere să discute cu un pacient despre condiţiile din ospiciu. Îi este adus Bulă.

„Ia spune, domnule pacient, cum trăiţi dumneavoastră aici. E bine, da?”, îl interpelează mai-marele Sănătăţii.

Bulă începe să turuie: „Avem condiţii minunate, domnule ministru. Mulţumită magistralului dumneavoastră management, noooooi, nebunii, vom duce ţara pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie”.

Ministrul: „Aşa şi trebuie! Dar spune-mi despre condiţii. Eşti mulţumit?”.

Bulă: „Aaaa! Condiţiile sunt grozave. Avem de toate. E mai bine ca acasă. Bine, eu nu am casă, că trăiam în canalizare până să ajung aici, dar aşa socotesc eu: că e mai bine ca acasă. Mâncărica – mâncărică! Pastilele – pastile! Femeile – pe-o ţigară! Ce să mai vorbim? Paradis! Uite! Domnul director ne-a construit chiar şi o piscină nouă, de treizeci de milioane de euro. Şi ca să nu se fure banii, a construit-o cu firma cumnatei dumnealui. Oameni serioşi. E minunat!”.

Ministrul: „Ooooo! Aveţi şi piscină. Sunteţi nişte nebuni fericiţi”.

Bulă: „Daaaa! Suntem tare fericiţi. Ne-au pus şi trambulină la piscină. O capodoperă! Putem sări de la cinci metri, de la zece metri, ba chiar şi de la douăzeci de metri, dacă vrem”.

Ministrul: „Extraordinar!” Se întoarse către ziarişti: „Să scrieţi despre condiţiile minunate asigurate de statul nostru cetăţenilor săi. Să ştie lumea că nu ne-a votat degeaba. Suntem eroii naţiunii!”

Bulă începu să se foiască nervos de pe un picior pe altul. Ochii îi luceau. „Dom’ ministru, dom’ ministru! Ar mai fi ceva de spus. N-o să vă vină să credeţi ce lucru nemaipomenit o să ni se întâmple.”

Ministrul: „Spune, amice!”           

Bulă: „Să ştiţi că domnul director, în uriaşa lui mărinimie, ne-a promis căăă, dacă vara asta suntem cuminţi şi mergem să muncim pe gratis la cărat moloz, la firma lu’ cumnata luuuuui, o să ne pună şi apă în piscină!”

Şi-acum ştirea. Plaja Dunărea, singurul ştrand public din Galaţi – un oraş cu peste 270.000 de locuitori – este în continuare un maidan mizerabil, deşi ne aflăm în data de 14 iunie, iar temperaturile depăşesc frecvent 30 de grade Celsius. Autorităţile locale nu s-au sinchisit să repare bazinele de înot şi nici să pună în apă în ele. Gălăţenii înjură mărunt, dar asta se pare că nu-i afectează pe cei plătiţi – degeaba! – din bani publici ca să se ocupe de ştrand.

E clar. Deşi ne credem cetăţeni europeni şi visăm că avem drepturi, de fapt trăim în lumea lui Bulă.

Citit 1626 ori Ultima modificare Sâmbătă, 14 Iunie 2014 15:27

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.