Propunerea târzie a preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, de suspendare a preşedintelui Băsescu în ultimele lui zile de mandat, când parlamentarii n-au prididit nici măcar să dea, de pildă, o lege pentru protejarea bolnavilor de cancer, când iar „nu mai sunt bani” şi pentru ei, demonstrază câtă nevoie… am avea de parlamentarii noştri! Pentru sănătate, educaţie, cercetare sau sport trebuie fonduri, dar şi soluţii, nu doar puţinii bani irosiţi acum datorită corupţiei şi prostiei! Parlamentarii, că tot se plimbă ei prin lume în schimburi de experienţă tocmai pentru astfel de lucruri, nu vin însă cu proceduri noi, cu parteneriate salvatoare. Iar parlamentarii chiar de-aia există: să facă şi să schimbe legi, nu să ridice din umeri!
I-am propus, de pildă, unui parlamentar din Comisia juridică a Camerei, chiar preşedintelui comisiei, Bogdan Ciucă, gălăţean cu multe proiecte de lege iniţiate, să adapteze pentru România imperfecta lege a sponsorizării, s-o facă utilă nouă şi statului, astfel încât donatorii să simtă că au de câştigat nu numai moral dacă oferă ceva, iar sponsorizările să crească. Şi nu este vorba de sponsorizat doar nişte cărţi, ci în primul rând, aşa cum se face în Occident, de bani pentru Sănătate, ajutor social, sport de performanţă, cercetare! S-a arătat interesat şi aştept încă să văd că legea care ar mai degreva statul de cheltuieli şi ar încuraja mecenatul autentic va fi şi la noi una corectă, limpede şi eficientă.
Se dau legi peste legi care protejază doar câte un grupuleţ, să mai înhaţe nişte proprietăţi, să mai taie păduri, să evacueze case memoriale, nu şi măsuri care să ne apere de violenţă, jafuri şi umilinţă! De curând, încă două case gălăţene vechi au intrat în circuitul cunoscut al distrugerii: retrocedare, abandonare fără pază hoţilor săraci de cărămizi. Sunt case de dinaintea Primului Război Mondial, chiar dacă nu sunt protejate şi nu se află pe lista de patrimoniu. Direcţia de Cultură a luat legătura cu Primăria şi a încercat să vorbească şi cu proprietarul caselor, însă, îmi explica un consilier, nu se pot lua şi măsuri punitive decât în privinţa imobilelor din patrimoniul istoric şi cultural. Legislaţia noastră ridică din umeri! Dar, zic şi eu, de îndată ce avem un caz, ca acum, n-am putea iniţia o lege? “Avem” parlamentari gălăţeni care pot fi contactaţi! Deputatul Florin Pâslaru, de pildă, este chiar secretar al Comisiei de Cultură a Camerei! Am văzut însă scepticismul în ochii consilierului şi-l înţeleg: într-adevăr, nici Pâslaru nu ne-a onorat decât cu promisiuni şi cu prezanţa la nişte evenimente culturale. Nu şi-a legat numele de ceva, în afară de… scrumbie.
Ar trebui să-i obligăm pe parlamentari să meargă la serviciu şi pentru noi! Ar putea provoca instituţiile locale, grupurile interesate (pe internet se manifestă cu pasiune, postând documente şi imagini vechi, asociaţii cu activitate notabilă), care lucrează mai mult online şi expoziţional, nu şi militant… Măcar să spunem că am încercat! Nu să ne mulţumim cu ce nu e, ca gălăţeanul căruia, plângându-mă că încă nu s-a instalat şalupa promisă pentru o intrare simbolică în oraş, mi-a replicat: “Păi, avem deja una. La Brăila!”
