Preşedintele României a plecat ieri în Franţa. De la latin la latin, ne aşteptăm ca şi această descindere, făcută la invitaţia preşedintelui Sarkozi, să aibă parte de declaraţii de-a dreptul literare, aşa cum ne-au obişnuit cei doi. Dar şi de înţelegeri numai de dumnealor ştiute, căci diplomaţia unei ţări mici poate face deseori „comisioane” discrete mai-marilor diplomaţii, care nu vor „să se rişte”.
Nu demult, şi fostul preşedinte Bush junior însărcinase Bucureştiul să fie cap de pod între Occident şi Moscova… Iar Sarkozi are propriile ambiţii în gestionarea crizelor mondiale – s-a implicat de pildă în conflictul georgian...
Una nouă: preşedintele român va păstra, într-un mod neobişnuit la dumnealui, discreţia: a anunţat, ca niciodată – şi asta trebuie să ne pună pe gânduri – că nu va face declaraţii în Franţa. Probabil că asta a fost una dintre condiţiile anunţate de gazdă, când a făcut invitaţia.
Dar tot neobişnuit (până de curând), vom afla, desigur, câte ceva, mai ales dacă asta ajută la imagine…Cum? Prin canalul deja folosit de câteva ori: Ambasada Austriei la Bucureşti. Deja, printr-o „scurgere” de informaţii de la această ambasadă – după cum susţine o agenţie de ştiri – am aflat că austriecii cred că ancheta lui Năstase e una politică, că trei diplomaţi ruşi au fost expulzaţi, deşi Moscova a tăcut chitic în chestia asta!
Apoi, după ce ştirea a fost luată în serios, a urmat ştirea, din aceeaşi sursă, că din partea PD-L ar putea candida la Preşedinţie nu Băsescu, ci Boc. Cine s-a săturat de prestaţia tremurătoare a şefului de guvern, devenit nepopular într-o perioadă de criză în care este oricum greu să fii şi popular şi la putere, să fie adică tentat să spună că mai bine era să fi rămas candidat Băsescu.
Şi, odată Băsescu ieşit din competiţie, nu mai este nevoie să se cheltuie bani pentru campanie prezidenţială la PD-L: va fi de ajuns ca actualul locatar de la Cotroceni, cel care s-a fotografiat duminică îndelung cu poporul, să se răzgândească, chiar şi foarte târziu. Atunci va putea spune că de fapt nici n-a avut intenţia să renunţe, ştirea, chiar dacă părea oficializată de trecerea prin Ambasada Austriei, va putea fi contrazisă, în sfârşit, de dl Băsescu: „Ce, hă-hă, aţi crezut ce v-au îndrugat tonomatele?” Oricum, partidele (PD-L) a infirmat-o prompt.
Oficial, ambasada o dă cotită: nu este vorba de o poziţie oficială a Austriei în toate informaţiile apărute. Păi, ce poate fi mai adevărat, oameni buni, decât ceva negat oficial de nişte oficiali? Şi dacă ăia mai sunt şi străini, başca europeni, vom crede că ne mint.
Pentru că diplomaţii buni mint ca să apere principiul Discreţiei Oficiale. Ei s-ar discredita chiar, făcând publice discuţii între câteva perechi de ochi cu şeful unui stat străin, dar, se ştie, au obligaţia să-şi informeze superiorii chiar şi numai dacă respectivul şef de stat şi-a schimbat semnificativ dieta alimentară…
Ambasada Austriei a ordonat chiar o anchetă. Să afle adică cine a scăpat presei toate aceste lucruri? O anchetă care nu are cum să afle, dacă nu foloseşte cumva instrumente de tortură, cine a inventat zvonurile, ci doar cine ar fi putut să le dezvăluie, în cazul în care acestea ar fi adevărate. Doar diplomaţi sau angajaţi mai puţin discreţi de pe la alte ambasade ar putea să ne dezvăluie dacă este adevărat ce se spune…
Dacă ştirile nu sunt reale, înseamnă că autorii din spatele lor se folosesc de un drept de care orice ziarist poate uza: dreptul de a-şi proteja sursele. Socoteala e simplă: ambasada chiar există, preşedintele român s-a întâlnit cu ambasadorii – restul poate fi inventat, aşa cum povestea cândva Caragiale cum se pot inventa ştiri fulminante care nu pot fi dovedite. Dar nici infirmate.
Aşa că, în continuare, aşteptăm „ştiri” şi de la întâlnirea de taină Băsescu-Sarkozi. Eventual, prin acelaşi canal…
