Vai, ce mă bucur! Voi economisi căldură, deci bani, prin îmbălsămarea - pardon, anveloparea - apartamentului meu! Să cred? M-am cam deprins şi eu să nu cred când fotograful strigă „Păsărica!” Mde, e o soluţie ieftină să anvelopăm împreună blocul, una modernă, europeană, chiar dacă pare tot una centralizată, ca în tradiţia noastră.
În mandatele primarului trecut, ni s-au admis scutiri de impozite în cazul unor lucrări. S-au izolat, şi pe banii Primăriei, vreo patru blocuri, iar firmele care fac anvelopări au făcut faţadele blocurilor mai pestriţe decât bibilica încrucişată cu papagalul (nu cel… electoral, cel de pădure). Oraşul n-a mai lepădat nori groşi de aburi iarna, ci fuioare groase.
Acum, în sfârşit, se vede o speranţă la orizont (orizontul anilor următori), căci, aflăm de la edili, se coace ideea accesului la fonduri europene, că tot se spune în campaniile electorale că am supt bine fonduri UE, dar că trebuie să sugem mai mult şi că avem specialişti în supt astfel de fonduri. Ce mai, ca în fostele planuri cincinale, când tot depăşeam câte ceva! E drept, e vorba despre o idee dragă în UE, subvenţionabilă deci: „creşterea eficienţei energetice”.
Ce înseamnă asta, mămucă? Că 1 - se va consuma mai puţin gaz, petrol, cărbune sau lemn pentru încălzit şi 2 - se va polua mai puţin, din moment ce se va arde gazu´ mai puţin. Este vorba, din câte înţeleg, şi de presiunea visteriei UE de a-şi încheia fără multe fonduri necheltuite exerciţiul bugetar 2007-2013, după ce Comisia Europeană începe deja să lucreze pe cel nou multianual, pentru 2014 (care a cam zburat) - 2020. Deci avem şansa să ne ajute cineva să ne îmbrăcăm blocurile în paltoane de poliester european, vopsite uni!
Numai că sintagma „să ne” nu e niciodată ceea ce pare. Mă întreb cât am să scot din buzunar ca să merit pomana UE procentual mare, cu ceva finanţare de la bugetul local, când un vecin din trei are oricum datorii. Dacă edilii sau statul s-or fi gândit (şi nu ne spun, ca să ne facă vreo surpriză) să garanteze un credit cu dobândă minusculă şi rate aşişderea pentru a ne suporta partea, eu mă bag; dacă nu, nu!
Pe de altă parte, am mai văzut noi lucruri „sigure”! Pentru construcţia Centrului de Afaceri de lângă Prefectură, acum viitor sediu al Primăriei, s-au câştigat, cu muncă, frumoşi bănuţi europeni: cam dublu faţă de cât ni se promite acum că „vor fi” câştigaţi de la UE. Din costurile de vreo şase milioane de euro, grosul au fost fonduri europene. Ori, acum mă îndoiesc să aibă Consiliul Local fonduri, şi chiar dreptul să ne cofinanţeze integral. Când oi vedea măcar anvelopată, fie şi în hârtie de ziar, construcţia cu pricina, oi avea încredere şi în anveloparea blocurilor!
Acum, se speră atragerea, în numai 14 luni, a 16 milioane de lei - peste 4,4 milioane de euro. Repet, tema este dragă UE şi nu cred să nu convingă, dar vom şti oare să şi… înghiţim ce vom suge? Sau vom da banii înapoi, doar pentru că nu ne pot convinge să cofinanţăm şi noi puţin, sau nu ne ajută s-o putem face? Şi câte asociaţii vor putea plăti, căci doar n-ai să plăteşti, vecine, şi pentru mine? Ei, dar până în iarna lui 2015, mai e o iarnă, şi deci destul timp să vedem ce va fi. Şi să tremurăm bine...
