Fără niciun dubiu, haos mai mare ca acum n-a fost niciodată în administraţia gălăţeană. Din motive ştiute, dar şi neştiute, judeţul pare să nu mai aibă nicio voce puternică. Niciun lider forţos, cu carismă şi credibilitate. Iar vidul acesta de putere a creat un adevărat coşmar administrativ. Nici Consiliul Judeţului şi nici Consiliul Local nu mai funcţionează de ceva vreme, ambele instituţii fiind transformate în arene de luptă surdă, fără formă şi fără fond. Impresia generală este că, pur şi simplu, s-au scăpat hăţurile.
Dacă la Consiliul Judeţului lucrurile sunt cumva mai clare - în sensul că preşedintele Nicolae Bacalbaşa este pe cale să compromită însăşi ideea de democraţie, căci despre competenţă nu se poate pomeni nici măcar în treacăt (vezi, spre exemplu, eşecul cu Yazaki şi pierderea acceleratorului pentru tratarea bolnavilor de cancer), la Consiliul Local asistăm la un circ ieftin. Ceea ce se întâmplă acum în „parlamentul” oraşului pare să fie desprins din schiţele lui Caragiale. Nimeni nu mai ascultă pe nimeni. Nimeni nu se mai gândeşte că a ajuns acolo pentru a sluji interesele urbei. Pur şi simplu îşi dau la ţurloaie, ca pe maidan, de dragul unor interese politice meschine, care n-au nicio legătură cu interesul public.
La o primă vedere, ar părea că în interiorul CL avem de-a face cu multiple fracturi, atât în sânul alianţelor politice, dar şi în „bucătăriile” partidelor. Însă aparenţele pot să înşele. Dacă ne uităm în legea care reglementează funcţionarea consiliilor locale, constatăm că niciun consilier local nu poate fi de capul lui, câtă vreme retragerea sprijinului politic de către partidul care l-a propulsat înseamnă, automat, excluderea din CL. Păi, dacă disciplina de partid este cumva obligatorie, atunci nu cumva tot balamucul ăsta nu-i chiar aşa de întâmplător pe cât pare? Lipsa de reacţie a partidelor în faţa exceselor unora dintre aleşii locali arată - fără echivoc - că haosul la care asistăm este, de fapt, unul planificat. Am scotocit multă vreme în căutarea explicaţiilor, iar în ultimele zilele lucrurile au devenit din ce în ce mai limpezi: totul se rezumă la lupta surdă (şi în dese rânduri lipsită şi de cele mai mici urme de fair-play) pentru Primăria Galaţi. Iar aici avem deschise două fronturi. Unul este pentru "pole-position" în lista pentru viitoarele alegeri, înfruntare în care s-a conturat deja faptul că primarul Marius Stan şi viceprimarul Florin Popa sunt - iată! - doi pe-un loc (fără să mai punem la socoteală şi ambiţiile actualei opoziţii). Cam greu să aibă oraşul doi primari în acelaşi timp, nu?
Un al doilea front este legat de controlul asupra sumedeniei de contracte publice, cu comisioanele aferente, care „izvorăsc” de la autoritatea publică. Şi nu e lipsit de importanţă, căci la mijloc sunt bani mulţi, siguranţa unor afaceri etc. Pe canalele neoficiale circulă o mulţime de informaţii legate de modul cum sunt selectaţi contractorii Primăriei. Multe dintre acestea informaţii pot fi simple bârfe. Însă niciodată nu iese fum fără foc. Şi tare mă tem că incendiul ce mocneşte în zona Primăriei ar putea, la un moment dat, să-i pârlească rău de tot pe unii dintre actorii acestui scenariu de prost gust.
