Nespălarea colectivă

Evaluaţi acest articol
(23 voturi)

„Eu, doamnă Ionescu, mă mai şterg cu câte-o cârpă udă pe la subţiori, aşa, dimineaţa şi seara. Ce să fac, n-am de unde mai mult… Apa e scumpă, dom'le! Aşa-i de scumpă, parcă-i de aur, nu altceva! Aşa că îmbib cârpa cu apă din chiuvetă şi mă şterg cu ea. Dintr-o pensioară de urmaş de 700 de lei - că mai sunt şi văduvă - nu-mi ajunge. Dacă nu fac economie, mă mănâncă gaia! Şi aşa, lasă că nu se mai uită nimeni după mine, la vârsta asta. Mă spăl aşa, că nu poţi să stai fără, mai ales când ştiu că am de plecat la piaţă, dar mai mult nu-mi mai permit…Că şi aşa miroase în autobuzul ăsta de-ţi mută nasul. Cum de nu i-o deranja pe unii să nu se spele, chiar nu înţeleg…”

„Parcă eu nu ştiu, doamna Popescu? Parcă eu nu ştiu… Acum, pe căldurile asta, să ştiţi că eu îmi rup de la gură şi mai fac, repede, câte un duş sau două pe săptămână. N-ai ce face. Trebuie. Eu stau la zece şi sunt 30 de grade în casă. Şi aici, în autobuz, vedeţi cât îi de cald… Fac un duş lunea şi altul vinerea. Până acum vreo două-trei luni, mă mai duceam la băiatul meu acasă şi făceam duş acolo. Nu că aş fi fost murdară, că nu eram. Dar mai mult de gura lui, că mereu mă certa: mamă, nu mai sta aşa! Mamă, vino la noi să faci baie, că aici nu dai niciun ban. Dar cum să te duci? Te duci o dată, de două ori, dar după aceea parcă nici nu-ţi mai prea vine… ei sunt tineri, au casa lor, lasă-i să stea ei liniştiţi acolo. Mi-a adus noră-mea un baton din ăla, să mă dau cu el la subţiori. Cică să nu mai transpiri sau nu ştiu ce spunea ea acolo… Miroase frumos, dar nu m-am dat. Lasă că nu-mi mai trebuie mie! Ehee! Lasă că i-l pun eu înapoi, printre prosoape, când m-oi duce să stau cu nepoţelul. Vorba dumitale, la vârsta asta mă mai iei pe mine cu dintr-astea? Neruşinare şi mai multe nu!”

„Mă iertaţi că mă bag şi eu în vorbă, da cobor la prima şi am zis să apuc şi eu să vă zic ceva. Că v-am auzit că vorbeaţi de apă. Georgescu îmi spune mie. Dom'le, eu cred că ar trebui să le mai dăm peste nas puşlamalelor ăstora. Nu-i în regulă treaba asta! Mie îmi spunea nepotu' – nepotu' meu de 14 ani, fiţi atentă, doamnă! – că „Tataie, să te dai cu deodorant, că miroşi a transpiraţie”. Dacă erau după mine, îi lipeam una peste ochi de nu se vedea. Păi, dacă îi spuneam eu aşa lu' tata, cred că mă croia până-mi luam lumea-n cap. Văleeeiii! E adevărat, la ţară, când veneam de la câmp, ne spălam cu alde tata la butoi. Când lucram la fabrică, mă spălam acolo, când ieşeam din schimb. Dar acum, dacă stau acasă, pentru ce să mai consum atâta apă? Mă spăl, doamnă, şi eu ca tot omul, cu apă de la canal, seara, înainte de culcare. În rest, dacă eu simt că nu transpir, ce să spăl?".

„Eeee! Vorbim vorbe aici, în autobuz, să ne audă toată lumea, domnu'… cum spuneaţi că vă zice? Georgescu, aşa! E mai mare ruşinea, dar nu mai au nici copii noştri respect faţă de noi. Aşa i-am educat noi, pesemne. Păi eu parcă de ce nu mă mai duc la ei acasă, să fac baie? Ce, m-au luat ei pe mine de nespălată? Eee! Că mă spăl rar, da, asta e, atâta-mi permit! Dar aşa lipsă de respect, să-mi atragi atenţia, nu! Asta n-o s-o suport niciodată!”.

Citit 1861 ori Ultima modificare Miercuri, 15 Iulie 2015 17:52

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.