Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor (RADEF) este pregătită acum să predea municipalităţii fostele cinematografe ale oraşului. Pare o veste bună, având în vedere că atâta amar de ani, cât au stat sub oblăduirea Regiei, au fost lăsate să le năpădească buruienile, să le crape zidurile, să le mănânce şobolanii.
Galaţiul are 231.204 persoane, după ultimul recensământ, şi cu toate astea nu are niciun cinematograf. Ce-i drept, bine măcar că ne-au rezistat teatrele. Dar pentru un film, ei bine, pentru un film, ştie toată lumea că, dacă vrem să vedem unul în sistem cinema, trebuie să mergem la Brăila sau, în ultimele luni, avem ca alternativă proiecţiile de la Casa de Cultură a Sindicatelor.
În Galaţi aveam şi o Grădină de vară, cu o capacitate de aproape 2.000 de locuri, dar a fost blocată în curtea RADEF, care s-a încăpăţânat să nu o dea către administraţiile locale.
Acum, Regia s-a sucit la 180 de grade. Numai că, oare, o fi pregătită municipalitatea să preia cinematografele şi ştie ce să facă cu ele? Mi-e că le vom primi, dar cu văzutul filmelor vom rămâne tot ca până acum.
Primăria Cluj-Napoca estima că, pentru reabilitarea unui cinematograf din localitate, vreo două milioane de lei ar trebui doar pentru dotările necesare. Dacă adăugăm costurile de aproape 2,3 milioane de lei pentru lucrările de proiectare şi execuţie şi alte sume suplimentare aferente acestor contracte, redeschiderea cinematografului din Cluj ar sări de patru milioane de lei. În Roman, este o situaţie asemănătoare. Pentru reabilitarea unui vechi cinematograf specialiştii au estimat, în 2012, un cost de aproximativ 4,2 milioane de lei. Prin urmare, un obiectiv recuperat nu înseamnă că, gata, baţi din palme, şi ai sală de cinema.
Dacia, Flacăra şi Grădina de Vară sunt atât de deteriorate, încât reprezentanţii municipalităţii dau din umeri. O mai fi rentabil să bage atât bănet în reabilitarea lor? Ne putem permite? Este dispusă municipalitatea să investească sume atât de mari? Primăria deja a transmis că, se pare, preluarea şi reabilitarea imobilelor ar putea costa mai mult decât ar face. Aşa că, toată lumea spune că avem nevoie de cinematograf, toată lumea e de acord cu asta, în schimb, când vine vorba de bani, dăm din umeri. Am ajuns să trăim atâta timp cu bolnavul în curte, încât nu mai ştim dacă mai putem să îl resuscităm sau dacă nu cumva se va ridica din morţi, ca în filmele cu zombie, să ne mănânce banul public.
Chiar dacă ducem lipsă de cinematografe, povestea... cinematografelor de la Galaţi sună a film. Mai mulţi consilieri au spus deja că este riscantă investiţia. Asta e situaţia! Ani la rând s-a zis că s-au făcut eforturi pentru preluarea cinematografelor, iar acum, când cinematografele chiar ar putea fi preluate, consilierii se gândesc de unde bani şi dacă e rentabil! În principiu, este corect şi, în mod cert, ar fi binevenit aici un proiect cu finanţare europeană nerambursabilă. Dar chiar şi aşa, ştiind ritmul de melc în care se mişcă lucrurile în Galaţi, dar şi că nu e vorba de preluarea unui singur imobil, ci de mai multe, daţi-mi voie să mă îndoiesc că totul, la nivelul acesta, nu va rămâne doar un vis. Reale rămân, deocamdată, doar străzile şi cinematografele năruite, demne de filmele de război.
