Premierul Emil Boc a anunţat reducerea cu 20 la sută a personalului din cabinetele demnitarilor. Rectificare: premierul Emil Boc a anunţat pentru a doua oară în acest an reducerea cu 20 la sută a personalului din cabinetele demnitarilor.
Ceea ce poate unii dintre noi au uitat este faptul că la începutul anului, chiar în ianuarie, când mulţi nu-şi reveniseră încă din crizele de fiere de după Revelion, premierul anunţa sus şi tare măsuri anticriză care se refereau la… reduceri. Adică, fie la tăierea cu 20 la sută a salariilor din administraţie, fie la reducerea cam cu acelaşi procent a numărului de angajaţi! Imediat atunci au reacţionat sindicatele din administraţie, motiv pentru care premierul a renunţat la idee.
A decis, însă, în şedinţă de guvern, să taie cam cu 15 la sută bugetele locale. Cum se gospodăresc primăriile în atari condiţii, e treaba lor, că, vorba aia, descentralizare aţi vrut, descentralizare aţi primit.
Dar să revenim. Acum se discută din nou de reducerea cu 20 la sută a personalului şi de neacordarea primelor de vacanţă. Trecând peste faptul că ambele decizii contravin contractelor de muncă negociate, motiv pentru care sindicatele îşi vor spune, încă o dată, punctul de vedere, rămâne întrebarea de bază: iese România din criză prin această măsură?
Pentru că, până la urmă, măsurile privind reducerile de personal sau neacordarea primelor de vacanţă au fost justificate prin faptul că ţara noastră se confruntă cu probleme financiare, cauzate de criză.
Să se înţeleagă bine: nu sunt împotriva reducerii numărului de consilieri de pe lângă primar, preşedinte de CJ sau prefect, ori a numărului de asistenţi/secretari de pe lângă deputaţi, senatori sau secretari de stat.
Este de notorietate faptul că pe lângă acei asistenţi care chiar îşi fac treaba cum scrie la carte – adică rămân în umbră, dar datorită lor lucrurile merg „unse” – în multe cazuri s-a procedat la un soi de protecţie socială mascată. Nu puţine sunt cazurile în care oameni fără pregătire ori aptitudini deosebite au ajuns să fie plătiţi ca şi consilieri, doar aşa, din simpatie, milă, că e ruda ori prietenul cuiva, ori „ca să împlinească anii până la pensie”…
Pe de altă parte, necesitatea existenţei funcţiei consilierilor unor demnitari este o realitate. Şi acest lucru se vede foarte bine în Parlamentul European, unde doar cu ajutorul asistenţilor un europarlamentar reuşeşte să fie la curent cu discuţiile din cine ştie ce comisie de specialitate şi, în acelaşi timp, poate să participe şi la o altă şedinţă…
Problema care se pune este dacă într-adevăr prin astfel de reduceri anunţate de premier ca pe nişte bule papale se va salva economia ţării. Un parlamentar vorbea astăzi despre faptul că statul nu aplică propriile măsuri anticriză anunţate la începutul anului, precum reinvestirea profitului realizat sau scăderea TVA-ului la produsele alimentare.
În schimb, acelaşi stat decide tăieri de personal sau drepturi salariale. Adică, în loc să găsească surse suplimentare de venit, sau să pună în mişcare rotiţele care să producă ulterior creşteri de producţie şi, implicit, creşteri ale veniturilor, se recurge la clasica, simplista şi atât de româneasca decizie de… a tăia.
Treaba este că tot o vorbă românească zice că trebuie să mai şi măsori de vreo 100 de ori înainte de a tăia o dată.
