Ceva e putred în România. Pe de o parte, sunt medici care spun că mâncarea modernă, plină de aditivi, ne trimite pe drumul spre sala de operație. Că mai devreme sau mai târziu, or să se simtă efectele substanțelor alea cu nume complicate, pe care abia dacă le putem citi, d-apoi să le mai și înțelegem pe deplin efectele. Că e bine să avem grijă și să nu exagerăm cu grăsimile. Să înțelegem că semipreparatele din carne nu-s sănătoase. Că deși astăzi ne simțim sănătoși tun și ne gândim că două-trei sandvișuri cu șuncă presată din aia mai scumpă la prânz n-or să ne îmbolnăvească, s-ar putea ca lucrurile să nu stea deloc așa.
Pe de altă parte, sunt producători din industria alimentară, bună parte dintre specialiștii lor și încă o bună parte dintre profesorii care-i formează pe aceștia din urmă, care ne spun că orice a ajuns în galantare e verificat și bun de consum. Tu, omul care abia ai timp să mănânci de două-trei ori pe zi, pe cine să crezi?
Că interesele - altele decât sănătatea consumatorului - sunt mari în industria alimentară românească s-a văzut și din felul în care Ministerul Agriculturii a tratat problema dublului standard. Nu știu ce ați văzut dumneavoastră, la conferința respectivă, dar mie mi s-a părut că niște oameni bine plătiți din bani publici, a căror treabă era să ne spună ce conțin șuncile și cârnații din Belgia și din Germania, în comparație cu cei din România, au ieșit în fața oamenilor să o dea cotită și să vorbească despre „valorile energetic diferite ale alimentelor”. Și abia la solicitarea unei ziariste, să spună că da, domnule, e carne mai puțină în șunca noastră decât într-a lor! Și, automat, mai multă grăsime! Tocmai pe masa românilor, cei mai afectați de boli cardiovasculare din Europa. Corect ar fi fost ca specialiștii aceia să iasă și să spună clar care sunt diferențele de compoziție și cum sunt mai proaste alimentele de la noi, decât cele de la ei. Pe înțelesul tuturor.
Şi-apoi, mai e aici un raționament care mi pare sucit. Ministrul Daea n-a dat publicității numele producătorilor care fac mâncare mai proastă pentru români decât pentru nemţi, de teama unor urmări juridice pentru statul român. Păi, dacă pe banii mei, contribuabil, ai făcut un studiu, dom' ministru, cum poți să spui, acum, că ce ai aflat rămâne doar subiect de corespondență între dumneata și Bruxelles? Că eu n-o să aflu, că e cam complicat cu legile...
