„Păcate europene”

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Cercul scandalului declanşat în martie, când jurnaliştii de la „The Sunday Times” au dat în vileag trei europarlamentari dispuşi să-şi folosească funcţia pentru a-şi umple buzunarele cu banii unor grupuri de lobby, este pe cale de a se închide. Parlamentul European a adoptat noul Cod de conduită menit să prevină astfel de acte şi, implicit, să dea mai multă credibilitate şi transparenţă unei instituţii a cărei imagine a fost serios afectată de dezvăluirile jurnaliştilor britanici.

Măsura este una importantă mai ales că, pe măsură ce UE s-a consolidat, rolul Parlamentului European (PE) a devenit din ce în ce mai important. Din poziţia de simplu organism consultativ, cu rol mai degrabă simbolic,  PE a ajuns să aibă un cuvânt greu de spus în politicile europene, de la fixarea strategiilor şi priorităţilor UE până la definirea legislaţiei comunitare şi spinoasă chestiune a bugetelor sectoriale. Mai mult decât atât, episodul cu europarlamentarii dispuţi să-şi vândă serviciile întinează, până la urmă, blazonul singurei instituţii europene din „triunghiul decizional” ai cărei membri sunt aleşi prin votul direct al cetăţenilor.

A tolera în forul european „păcatele” care adesea se întâlnesc şi în parlamentele naţionale nu ar fi făcut decât să transfere asupra PE imaginea negativă pe care clasa politică o are în anumite ţări. Noul cod al europarlamentarilor impune mai multă rigurozitate în declararea tuturor veniturilor, mai multe detalii despre relaţiile sau poziţiile în diferite foruri de decizie susceptibile a intra în contradicţiei cu interesele PE şi, implicit, ale cetăţenilor europeni. Pe de altă parte, acest Cod îşi are limitele sale. Dacă încalcă normele etice, un europarlamentar va putea fi mustrat, suspendat din anumite activităţi ale PE, dar nu i se va putea retrage un mandat primit prin „voinţa poporului”.

Din acest punct de vedere, Codul nu poate exercita prin presiunile lui decât o forţă morală. Dar, dacă este să ne gândim la ce s-a întâmplat în martie, şi „moralitatea” îşi are limitele sale. Compromişi politic, austriacul Ernst Strasser şi slovenul Zoran Thaler au avut decenţa de a-şi da demisia din funcţiile pe care le deţineau. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu eurodeputatul român Adrian Severin. Chiar dacă a fost exclus din grupul politic din care făcea parte, a fost supus oprobiului public şi i s-a solicitat să-şi dea demisia, asta nu l-a împiedicat să-şi ducă mai departe mandatul invocând o nevinovăţie în care nu crede nimeni. Din păcate, nici măcar noul Cod al Parlamentului European nu poate împiedica la o adică un nou „caz Severin”. Desigur, s-ar putea spune că noile norme de conduită pot avea o  putere preventivă. Pe de altă parte, istoria ne-a demonstrat că, în politică, lăcomia este o boală pe cât de greu de prevenit, pe atât de greu de tratat.

Citit 6853 ori Ultima modificare Luni, 05 Decembrie 2011 17:11

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.