Facultatea de Arhitectură Navală din Galaţi din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” este, de 60 de ani, singura din ţară cu acest profil. Am stat de vorbă cu câţiva studenţi şi cu câţiva doctoranzi ai acestei facultăţi, încercând să aflăm cu ce i-a ajutat faptul că au ales să urmeze Navele, la Galaţi.
Drd. ing. Oana Marcu (29 de ani), asistent cercetare în cadrul Departamentului de Hidrodinamică Navală: „Această facultate şi jobul pe care îl am acum mi-au oferit posibilitatea de a-mi depăşi limitele, de a-mi demonstra că pot să fac nişte lucruri, chiar dacă resursele nu sunt ca în străinătate. Dar aşa poţi dovedi cât de bun eşti, încercând să faci cât de mult poţi cu ceea ce ai. Iar dacă reuşeşti să faci ceea ce au făcut alţii cu baze de cercetare de milioane de euro, înseamnă că nu eşti cu nimic mai prejos decât ei. În plan personal, cel de-al doilea copil al meu, fiica mea, s-a născut în timp ce eram doctorand, astfel că am avut şi împliniri sufleteşti deosebite”.
Alexandru Andoniu (22 de ani), absolvent promoţia 2012, specializare Arhitectură Navală: „Eu nu am ştiut că vreau să fac Nave de la 17 ani, ştiam doar că vreau să fac ceva tehnic. Am rămas la Galaţi, am ales această facultate, iar după patru ani pot să spun că sunt foarte norocos, pe toate planurile: am câştigat experienţă şi sunt încrezător că voi putea să performez fie aici, fie în străinătate. În plan personal, mi-a crescut sufletul văzând că Galaţiul - cunoscut doar pentru echipa lui de fotbal şi pentru combinat, nu-i pasă nimănui din afară că aici există şantier naval, firme de proiectare – are ceva ce merită promovat. Ar trebui să ne mândrim cu faptul că aici există o industrie navală competitivă”.
Drd.ing. Florentina Ţocu (27 ani), Departamentul de Structuri Navale: „Am absolvit Liceul Energetic, am fost un copil ascultător, căruia i-a plăcut cartea, dar am picat prima sesiune la facultate, optasem pentru ştiinţe economice, unde nu am intrat la buget, iar în a doua sesiune am ajuns la Arhitectură Navală, am fost în ultima promoţie cu cinci ani de facultate. În ultimul an şi jumătate de studenţie am lucrat part-time, la ICEPRONAV, mi s-a oferit oportunitatea de a descoperi proiectarea, aşa mi-am deschis pofta şi dorinţa de a învăţa mai mult despre arhitectura navală. Am vrut să-mi continui studiile cu masterul şi apoi cu doctoratul care, în trei ani, este aproape imposibil de terminat, acolo se cere mai mult, uiţi de familie şi de viaţă personală, vii devreme şi pleci foarte târziu, dar te simţi împlinit profesional. Îi încurajez pe tineri să vină la Nave dacă vor să facă ceva cu viaţa lor”.
„E mult de muncă, dar e frumos”
Drd. ing. Oana Mirela Dobrot (26 de ani), Departamentul de Structuri Navale: „Am ajuns la Facultatea de Nave pentru că mi-am dorit. Când am venit să văd „reclama” facultăţilor, domnul profesor Păcuraru m-a convins. Am intrat la Inginerie economică, cu media cea mai mare atunci. După cinci ani am continuat cu masterul şi doctoratul în acelaşi timp. Doctoratul este o autodepăşire, o fixare a cunoştinţelor, o dezvoltare intelectuală într-un timp foarte scurt”.
Drd. ing. Ionica Rubanenco (27 de ani), Departamentul de Structuri Navale: „Eu am absolvit Facultatea de Mecanică. Fratele meu, care lucrează în Şantierul Naval, m-a determinat să vin la master. După un an am plecat la Liege, unde am finalizat masterul, apoi am vrut să continui aici, cu doctorat pe partea de cercetare. E o provocare doctoratul, pentru fiecare”.
Drd. ing. Iulia Mirciu Scutaru (26 de ani), Departamentul Structuri Navale: „Am îndrăgit matematica, datorită unui profesor exigent. Am intrat la Nave, în anul III m-am angajat la ICEPRONAV pe o perioadă de trei ani, acolo mi-am cunoscut soţul. Am absolvit facultatea, şefă de promoţie, în 2009. Profesorul Dragomir m-a recomandat domnului Leonard Domnişoru pentru teza de doctorat. Am început masterul şi doctoratul în acelaşi timp. Am urmat un stagiu de pregătire de patru luni în Portugalia, împreună cu Ionica Rubanenco, dormeam câte trei-patru ore pe noapte. Eu zic că cine îşi doreşte să facă ceva, cu efort şi voinţă poate să facă. Pentru un job bine plătit trebuie să depui efort”.
George Jagâte (21 ani), student anul IV, Arhitectură Navală: „Părinţii mei sunt ingineri, aşa că am ales Navele. În anul II am început să lucrez cu profesorul Dan Obreja pe programare, apoi să fac experimente şi proiecte în bazinul de încercări. Îmi doresc să fac masterul şi doctoratul în străinătate, apoi să mă întorc şi să predau aici. În fiecare an, în timpul facultăţii, am obţinut premiul I la concursul de grafică organizat de Facultatea de Mecanică şi la concursul de AutoCAD”.
„Îţi oferă satisfacţii, inclusiv financiare”
Dorin Iulian Chiracu (26 ani), absolvent Arhitectură Navală, promoţia 2012: „Atât tatăl, cât şi sora mea au urmat Navele. Ştiam că e o facultate grea, dar care îţi oferă satisfacţii, inclusiv financiare. Din anul II, am fost cooptat, împreună cu Alexandru, de domnul profesor Obreja, pentru o colaborare, am participat la conferinţe, am luat premii la concursuri. Facultatea îţi deschide orizontul, te face să gândeşti altfel, să vezi multitudinea de uşi ce se pot deschide în faţa ta. În anul III m-am angajat la ICEPRONAV. Vreau să merg mai departe la masterat şi sunt mândru că fac parte din branşa navaliştilor”.
Florin Păcuraru (35 ani) asistent: „Am absolvit inginerie economică la Nave, în vremea studenţiei am făcut sport de performanţă, iar obiectivul meu era să ajung campion la volei pe plajă. Mi s-a oferit şansa să rămân în facultate, am vrut să revoluţionez ingineria şi economia, să le combin şi să fac o nouă ştiinţă, apoi mi-am dat seama că e o utopie şi m-am apucat serios de nave. Am descoperit cu adevărat de înseamnă navele după ce am terminat facultatea, cu ajutorul profesorilor Obreja, Ionaş şi Lungu. Din punct de vedere personal, soţia mea este tot aici, iar tinereţea noastră s-a petrecut aici”.
Drd.ing.Viorel Gabriel Maria (30 de ani), Hidrodinamică navală: „Eu am făcut facultatea şi masterul la Constanţa, am lucrat acolo o perioadă şi am venit aici la doctorat. Pot să spun că aici am descoperit partea experimentală pe hidrodinamică, am aprofundat cât de mult am putut acest subiect, am satisfacţia că rezultatele mele pot fi comparate cu ale celor din SUA sau din Vest, lucru care ar trebui să ne dea mai multă încredere în noi şi ne ajute să înţelegem că avem porţi deschise oriunde în lume”.
În imagine sunt toţi interlocutorii, alături de profesorii Dan Obreja şi Leonard Domnişoru.
