Corneliu Goldu este unul dintre profesorii care reuşesc să-i facă pe elevi să iubească limba şi literatura română. Este dascăl de 40 de ani şi a ştiut să-şi păstreze pofta de a preda la catedră, astfel încât să transforme orele de limba şi literatura română în lecţii de suflet.
Şcoala ar trebui să fie… altfel
La întrebarea „cum ar trebui să fie şcoala pentru ca elevii să o iubească?”, profesorul Goldu răspunde: „Ar trebui să fie… altfel. Mai apropiată de copii, să-i înţeleagă, dar şi să-i ordoneze, pentru că ei, cel puţin la noi la şcoală, la CNVA, aşteaptă acest lucru. De-asta vin prin concurs la clasa a V-a. Vin şi aşteptările lor sunt foarte mari – cu cât copiii sunt mai mici, cu atât aşteptările sunt mai mari. Şi scad, din păcate, cu trecerea anilor. Acest lucru se vede după părinţii care vin zilnic la grădiniţă, mai puţin la clasele I-IV şi mai puţin la gimnaziu, iar la liceu deloc”.
Dirigintele – tată şi mamă
Profesorul Goldu este considerat de elevii săi dirigintele ideal: „Din păcate, nu toţi profesorii vor să ia ore de dirigenţie şi, în special, cei tineri. O consideră o mare responsabilitate, pe care nu şi-o asumă. Dirigintele trebuie să fie tatăl şi mama de la şcoală. Indiferent în ce clasă este copilul, părintele ştie sigur, când vine la uşa cancelariei, pe cine să caute. Dacă profesorul reuşeşte să fie tată şi mamă pentru toţi elevii timp de patru ani, e bine. Dacă nu, renunţă. E păcat să i se pună în cârcă ceva, mai ales dacă el nici nu are copii. Un cadru didactic care nu are copii nu cred că-i poate înţelege pe copiii altora. Sau mai e şi greşeala inversă, pe care am făcut-o şi eu: să ai elevi proprii tăi copii. Au fost cei mai grei opt ani din toată cariera mea. Meseria de profesor e foarte grea, a doua ca dificultate după cea de învăţător, pe care eu o consider a fi cea mai grea din lume. La catedră, valoarea nu ţine de vârstă: ţine de pasiune”, afirmă dascălul.
Metode pentru elevii-problemă
Corneliu Goldu ştie că elevii nu sunt toţi la fel: „Unii sunt dificili şi au motivele lor. Dirigintele, când ia o clasă, e bine să îl trateze cu maximă atenţie pe fiecare dintre elevi. Chiar şi cei cu rezultate excepţionale, din familii deosebite, chiar şi ei sunt copii-problemă. Pentru că fac atâtea, învaţă foarte mult şi se simt frustraţi, nu au timp de joacă. Dar şi pe aceştia îi poţi ţine aproape schimbând mereu metodele, ca să nu se plictisească”.
Aripi pentru mai târziu
Elevii săi iubesc limba română şi în vacanţe: merg împreună în tabere, participă la simpozioane şi concursuri, la Iaşi, la Brăila şi la Tg.Mureş. Au bloguri literare, citesc, traduc, fac interpretare critică, editează revista şcolară „Aripi altfel”. Lucrările lor din cadrul Concursului Naţional de Creaţie Literară „Ion Creangă” de la Brăila au fost publicate de Nicolae Băciuţ în două volume la Editura Nico, din Târgu Mureş. De-ar fi mai mulţi profesori ca domnul Goldu, poate că şi elevii ar iubi altfel şcoala.
