* Patriarhul cere Senatului să nu transforme Religia în oră facultativă de curs * Potrivit Curţii Constituţionale, elevii ar trebui să facă Religie doar dacă părinţii solicită şcolii, în scris, acest lucru * Dacă nu se strâng minim 15 semnături în şcoală, nu se ţine ora * După noile prevederi legale, un copil cu părinţi atei ar avea şansa să înveţe, în şcoală, despre valorile ortodoxe abia după majorat
Luna trecută, judecătorii Curţii Constituţională au decis că elevii ar trebui să aibă acces la educaţie religioasă, în şcoli, doar atunci când părinţii lor o solicită printr-o cerere scrisă. Prompt, Biserica Ortodoxă Română a catalogat decizia drept ruşinoasă. Ministrul Învăţământului, Remus Pricopie, a precizat că, momentan, nimic nu se schimbă în desfăşurarea orelor de Religie şi că drumul de la idee la adoptarea unei legi de acest fel este destul de lung. Zilele trecute, Patriarhul Daniel a trimis Senatului României o scrisoare prin care le solicita aleşilor să respingă proiectul de lege adoptat tacit, în octombrie, de Camera Deputaţilor şi care dă Religiei statului de oră facultativă, înlocuind-o, în trunchiul comun, cu Etica. Cel puţin în eparhia Dunării de Jos, părinţi care să nu-şi lase copii la Religie, din pricina unor convingerilor antiortodoxe, s-ar număra pe degete. Din păcate, însă, sunt mii de părinţi care, fie din lipsă de timp, fie din alte motive, nu dau cu anii pe la şcolile în care învaţă copii lor. Iar dacă un părinte nu se interesează se situaţia şcolară a copilului, cum ne putem aştepta să mai facă şi o cerere prin care să-l înscrie pe cel mic la ora de Religie? Potrivit legii, cu mai puţin de 15 elevi nu poţi face o grupă de lucru în şcoală, aşa că nu s-ar putea ţine ora de Religie.
Educaţia religioasă, la litera legii
Până la începutul lunii trecute, cadrul legislativ era unul clar stabilit.
Pe data de 19 mai 2010, Camera Deputaţilor adoptase proiectul „Legii educaţiei naţionale şi învăţarea pe tot parcursul vieţii”. În articolul 17 din lege se arăta că „planurile cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară rămâne fără disciplina Religie”.
Ceea ce a făcut Curtea Constituţională, pe 12 noiembrie, a fost să admită excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiilor articolului 9, alin. (2) din teza întâi a Legii învăţământului nr. 84/1995 şi pe cele ale articolului 18, alin. (2) din teza întâi a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011. Textul la care face referire excepţia de neconstituţionalitate este următorul: „La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie”.
Curtea Constituţionala fusese sesizată în acest caz de secţia civilă a Judecătoriei Buzău, excepţia fiind ridicată de profesorul Emil Moise, care dăduse în judecată Liceul de Artă "Margareta Sterian" din Buzău.
Potrivit alternativei Curţii Constituţionale, părintele sau tutorele legal trebuie să facă cerere scrisă nu de retragere a elevului de la oră, ci de înscriere a lui într-un grup de studiu a Religiei. Solicitarea o poate face şi elevul, dar numai dacă este major.
Efectele eliminării religiei din trunchiul comun
Arhiepiscopia Dunării de Jos nu trimite la catedră, la ora de Religie, decât profesori care au pregătire academică adecvată. Anual, pe porţile facultăţii de stat de la Galaţi iese o nouă promoţie de absolvenţi ai „Teologiei Didactice”, profesori care şi-au petrecut patru ani învăţând cum să predea valorile ortodoxe generaţiilor următoare. Din păcate, viitorii absolvenţi, dar şi profesorii cu vechime în sistem, îşi privesc, acum, viitorul profesional cu oarecare neîncredere. După ce s-au pregătit şi au muncit ca să-şi construiască o carieră, statul român le spune acum că s-ar putea să nu mai aibă nevoie de ei decât sporadic.
De ce să (nu) faci Religie
Unul dintre principalii oponenţi ai prezenţei obligatorii a elevilor la ora de Religie este parlamentarul Remus Cernea, care a şi venit cu soluţii proprii privind implementarea. Iată care sunt argumentele acestuia: "Orele de religie, sau îndoctrinarea religioasă în şcoli, au generat deja foarte multe situaţii extrem de negative în ceea ce-i priveşte pe tineri (…) Sunt numeroase situaţii cu copii care ajung la psiholog din cauza traumelor psihice suferite la orele de religie, unde sunt ameninţaţi cu diverse pedepse, inclusiv cu flăcările Iadului sau riscul de a fi pedepsiţi de Diavol, pentru că există astfel de profesori, care utilizează aşa-numite metode educaţionale, înspăimântându-i pe copii. Multe manuale de religie au avut prevederi discriminatorii faţă de alte culte sau faţă de persoanele care nu au o religie, dar trebuie şi ele respectate, nu incriminate în societate. Sunt numeroase motive pentru care este evident că orele de religie nu au generat un efect, în general, pozitiv, ci au existat numeroase situaţii extrem de îndoielnice. De aceea, cred că îndoctrinarea religioasă nu ar trebui acceptată în şcoli", scria Remus Cernea, pe profilul său de Facebook.
La polul opus sunt românii care înţeleg că educaţia ortodoxă nu înseamnă îndoctrinare. Valorile primare pe care profesorul de religie le transmite sunt: onestitatea, asumarea răspunderii, toleranţa şi dragostea faţă de ceilalţi. Dascălul instruit în Teologie Didactică ne poate învăţa că a-l cunoaşte pe Dumnezeul ortodox şi a-ţi menţine credinţa că nu înseamnă că îi discriminezi pe ceilalţi. Devenirea spirituală în ortodoxie e atât de dificilă, încât oricum nu se poate preda la şcoală în totalitate şi nici nu se poate impune cu forţa. Cum rămâne cu ortodoxia care ne-a ţinut uniţi, ca neam? Senatorii decid.
De menţionat este şi că părintelui i se transferă doar responsabilitatea de decizie privind educaţia religioasă a copilului. Asupra restului curiculei şcolare, părintele nu are nicio putere de decizie.
Citeşte şi: Ce învaţă copiii la ORA DE RELIGIE? Lecţia de cultură, morală şi ortodoxie
