Poeta şi (fără vorbe mari, asta e!) luptătoarea pentru libertate Ana Blandiana a acordat ieri la prânz, aproape un ceas, autografe pe cărţile sale în faţa unui public de toate vârstele, fascinat de un om generos, însă cu totul franc. Era la sfârşitul unei ceremonii desfăşurate în enorma sală Aula Magna, la Facultatea de Litere a Universităţii „Dunărea de Jos”, unde acest simbol al nesupunerii în faţa dictatorii comuniste (a fost interzisă de trei ori – pentru că era fiică de preot, apoi pentru că versurile sale protestau, fiind trecute din mână în mână). avea să primească înaltul titlu de Doctor Honoris Causa. După ce, recent, l-a primit şi pe cel al Universităţii „Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
Deşi aflată pe drum spre Festivalul Naţional de Creaţie şi Interpretare „Ana Blandiana”, cu participare ihnternaţională, care trebuia să înceapă ieri la Brăila, deşi acesta îi poartă numele, poeta s-a lăsat cu plăcere şi emoţie „rechiziţionată” cu dragoste şi la Galaţi, ţinând să ne povestească despre neasemuita Dunăre şi despre parfumul copleşitor al florilor de tei. Îndrăgostită de cele două oraşe de pe Dunăre, poeta şi activista pentru drepturile omului a fost omagiată de membrii comisiei doctorale - prof. univ. dr. ing. Lucian Georgescu, preşedinte al Senatului Universităţii, prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, decanul Facultăţii de Litere din Universitatea Ştefan cel Mare Suceava, critic literar, eseist, filolog, scriitor (care nu a putut ajunge, i-a fost însă prezentat laudatio-ul), prof. univ. dr. George Manolache, poet, critic literar, scriitor – de la Facultatea de Litere a Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu (care debuta în anii ´70 în poezie, încurajat tocmai de poetă, căreia abia acum a avut prolejul să îi mulţumească public), prof. univ. dr. Iiulian Boldea, decan al Facultăţii de Ştiinţe şi Litere la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureş, critic, istoric literar, eseist, poet (nu a putut fi prezent, trimiţând un laudatio în care făcea şi analiza lucrărilor scriitoarei - poezie, dar şi proză sau publicistică) şi gazda, rămasă la urmă, cum se cuvine gazdelor, prof. univ. dr. Doiniţa Milea, de la Facultatea de Litere a universităţii gălăţene.
Coadă mai lungă la autografe n-am văzut! Printre cărţile poetei scoase recent de Editura Humanitas, precum „Orologiul fără ore”, poeme, 2016, sau „Fals tratat de manipulare” (2013), sau „Întoarcerea lui Arpagic” (2008). Fosta preşedintă şi una dintre iniţiatorii mişcării Alianţa Civică, poeta a cucerit Premiul „Poetul european al Libertăţii”, pe 19 martie, de la oraşul Gdańsk, sub patronajul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din Polonia, a reînfiinţat, în ´90, PEN Clubul român, a înfiinţarea, împreună cu soţul său Romulus Rusan, care a însoţi-o şi ieri (trebuie să vă amintiţi de interesanta carte a sa de călătorii „America ogarului cenuşiu”!), a înfiinţat M Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de la Sighet. Este printre puţinii români câştigători ai prestigiosului Premiu Internaţional „Gottfried von Herder” (Viena, 1982), iar în 2009 primea Legiunea de Onoare franceză, în grad de cavaler: „Dragă Ana Blandiana, Acordându-vă cea mai înaltă distincţie, Franţa doreşte bineînţeles să aducă un omagiu deosebit preşedintei Fundaţiei Academiei Civice, care este la originea Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului şi a Memorialului Victimelor Comunismului şi a Rezistenţei de la Sighet.(…) În final, permiteţi-mi să spun, acest mesaj este cu atât mai auzit cu cât el se raportează la o operă care ocupă un loc eminent în sufletul contemporanilor Dumneavoastră, în sufletul nostru.(…) Astăzi avem bucuria de a putea să vă salutăm ca pe un minunat ambasador al culturii române”, declara atunci ambasadorul francez la Bucureşti, Henri Paul. Ieri ne-am amintit de textele poetei citite odinioară la samizdat, cu fiorul înfruntării monstrului absolut, precum poemul „Eu cred” („Eu cred că suntem un popor vegetal, / De unde altfel liniştea/ În care aşteptăm desfrunzirea?”). Ieri, luptătoarea a adăugat un mesaj de punere în gardă pe cel mai globalizat dintre continente, într-o eră a provocărilor.
Amfitrion a fost profesorul Lucian Georgescu, inginer înconjurat de filologi. Poseseor al unor autografe încă din 1970, poetul gălăţean Sterian Vicol a oferit noului doctor şi o legitimaţie de membru de onoare al Societăţii Scriitorilor „C. Negri” din Galaţi şi a amintit de vizitele poetei la Galaţi. Cu câte o nouă traducere pe săptămână, de la engleză la chineză, de la sârbă la macedoneană, poeta a fost prezentă şi la o conferiţă de presă. La despărţire, rugată să recite pentru radio o poezie, poeta a mărturisit că nu-şi ţine minte poeziile, încântându-ne însă cu Eminescu.
