Întâlnirea generaţiilor CNVA. O emoţionantă, veritabilă istorie a Educaţiei!

Întâlnirea generaţiilor CNVA. O emoţionantă, veritabilă istorie a Educaţiei!
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Evenimentul „Întâlnire între generaţii” a fost titulatura pentru aproape o zi întreagă de amintiri ale profesorilor „veterani” ai catedrei, ale dascălilor mai noi, în faţa elevilor de acum, strânşi în amfiteatrul aproape plin al Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” marţi, 21 noiembrie, în inima Jubileului vechii şcoli gălăţene de renume nu numai naţional.

Au fost de faţă foşti elevi şi profesori din oraş, dar şi din ţară, chiar şi din Germania. „Catalogul” a fost strigat de  profesorul de Geografie, cercetătorul şi publicistul Ion Cioroiu, profesor al colegiului, care a lansat cu această ocazie şi monografia sa, copioasă, dedicată şcolii. Pe masă, alte monografii, realizate din vechi sau după 1989, prin dăruirea altor dascăli dăruiţi. La prezidiu, un elev, alături de profesorul Romeo Zamfir, „decanul de vârstă a profesorilor”, doamna Marivona Răduţ, la catedră din 1956, acum aproape de 90 de ani, de publicistul Virgil Nistru Ţigănuş, fost elev şi profesor al şcolii, unul dintre monografii de după ´89 ai instituţiei, care mărturisea acum: „Nu e atât de frumoasă monografia mea, dar e atât de plânsă…” - a amintit profesorii persecutaţi - anchetaţi sau chiar daţi afară pentru cuvintele lor, pe vremea comunismului. Şi de elevi şi profesori ai liceului căzuţi pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale.

Profesorul Cioroiu a început cu o statistică din cartea sa groasă: 150 de ani, 1.334 de profesori (ar putea da statut de localitate!). Aici a predat şi istoricul ţinutului Covurluiului, Moise Pacu, au predat profesori români,  evrei, greci armeni, italieni. Elevii de aici au ajuns în întreaga lume, mulţi fiind profesori şi ei.  A fost emoţionant să auzim, citită, o veche mărturisire a unui dascăl de Latină,  Alexandru Nicolescu (1891 - 1894), cel de-al treilea din dinastia de directori întemeietori ai liceului. Bătrânul profesor, deşi orbise, cunoştea pe de rost drumul şi revenea la şcoală chiar şi atunci când, în vacanţă, „asculta în tăcerea adâncă” a unei clase…

Cu peste 35 de ani la catedră, dna profesoară Răduţ, de Română, ne-a dăruit acum, cu toată seriozitatea, o mărturisire emoţionantă: „Mulţi dintre elevii mei mi-au devenit devenit exemplu”. Iar traducătorul Petru Iamandi mărturisea tot acum că, deşi a trebuit să ajungă profesor aici, „nu se vedea” demn să lucreze printre marii profesori. Mai târziu, tot a ajuns să predea la Colegiu, unde a constatat că… elevii, serioşi, sunt cei care „trag” profesorul, cerându-i să fie tot mai performant.

Am mai ascultat povestea unui profesor care devenise aici elev de la şapte ani, alte istorisiri despre internatul cu sticlă pisată pe zid, despre învăţatul, seara, pe tren, despre anii în care zăpada acoperea… soba clasei. Vremuri...

Citit 3322 ori Ultima modificare Vineri, 24 Noiembrie 2017 16:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.