Pijamale, murături, lei din porţelan, râme, şosete (patru la câţiva lei), cimbru, cărţi vechi, crizanteme, bascheţi reşapaţi, gentuţe, alune, ochelari de soare, sfeclă roşie, lozuri, eclere şi amandine, icoane - astea-s doar câteva dintre mărfurile pe care le poţi găsi pe Aleea Comerţului din Micro 19. La discreţie şi la tot pasul, că de asta locul cu pricina se numeşte astfel.
În loc de bun-venit
Străduţa care face legătura dintre piaţa din Micro 19 şi service-ul vechi e un univers greu se descris, însă unul care ilustrează într-un fel starea de spirit a multor concitadini. Trecerea prin zonă la o oră de vârf (încercaţi asta pe la 11:00) e un adevărat drum de iniţiere.
Dacă vii de pe Brăilei startul experienţei va fi unul destul de lin. E o condiţie pentru asta: să izbuteşti să traversezi strada fără ca vreo beizadea să-şi facă lustrul la spoilerul maşinii de pantalonii tăi. Numaidecât te întâmpină miros de brutărie şi te împiedici de o cerşetoare fără vârstă uitată la capătul unor scări de ani buni.
Nu căuta mărunţiş prin buzunare pentru că trecerea care te aşteaptă e un fel de lecţie de supravieţuire, aşa cum vezi în fiecare seară la Discovery, şi n-ai de unde să ştii la ce îţi vor trebui peste câţiva paşi monedele din buzunar.
Prima chestie pe care un cetăţean care se respectă o face când intră într-o piaţă e să cumpere seminţe, de floarea soarelui, desigur, deşi există şi varianta „de bostan”. Am o veste bună: la primele dughene de pe alee ai de unde să cumperi, şi încă pe alese (calde, reci, pestriţe, etc). Vezi că deja ţi-au trebuit banii mărunţi din buzunare!?
Numaidecât începe comerţul de-adevăratelea. Să o luăm dintr-un capăt.
Deşi poate părea surprinzător, primul lucru care ţi se oferă e cultura. Cărţi vechi înşirate pe-un brâu de beton şi pe caldarâm şi un buchinist bătut parcă în copilărie cu săpunul te îndeamnă: „lectură adevărată – Sven Hassel, toată colecţia o am, cărţi bune, domnule!”.
Dacă te împinge curiozitatea mai tare de atât ai să vezi că nu doar istorii romanţate de război poţi găsi şi cărticele mici, cu coperta îngălbenită despre cultura viţei de vie ori arta caşeratului, cărţi pentru copii, dar şi manuale şcolare din anii ’80.
Să nu te împingă păcatul să întrebi mai multe, căci negustorul de cultură ştie câte ceva din toate şi nu se va sfii să îţi povestească cum vede el cartea aia sau ailaltă, adăugând, desigur, pe alături intrigi şi deznodăminte personale.
În fine, năucit de-atâta rafinament cultural, te poţi îndrepta către miezul iarmarocului. Nu ai cum să eviţi metri pătraţi de crizanteme galbene tăiate cu cozi mici pe care bunici blânde de la ţară (florărese de ocazie) le vând la preţ bun, mai mic decât la florărie şi fără ambalaj auriu. Foarte bine!
Sfatul bătrânilor
Ca un făcut, în imediata apropiere a locului despre care vorbeam mai devreme apare un magazin naturist curat şi nevinovat. Nu magazinul e foarte important, ci lucrurile care se întâmplă în apropierea acestuia: Un fel de sfat al bătrânilor aşezat într-un părculeţ mic, cu trei mese de beton, în care stau ciorchine zeci de pensionari.
Unii joacă şah, alţii îşi măsoară tensiunea cu un aparat electronic de provenienţă îndoielnică, alţii dezbat chestiuni importante pentru neam şi ţară: „Toţi sunt nişte hoţi. Unu’ nu-i mai breaz decât altul”.
Sau ce-a fost bun s-a dus! „Păi vedeai atâta tineret pe stradă fără loc de muncă, fără casă? Nu se întâmpla asta” ori „De unde bani, atâţia bani: ba pentru curent, ba pentru mâncare, dă-i în ….”, se auzea în acelaşi timp din mai multe direcţii.
Evadarea
În cele din urmă, pentru a nu trăda motivul pentru care ai ajuns în apropierea pieţei trebuie să-ţi faci loc cu coatele printre puzderia de oameni plecată parcă la unison în căutarea salvatoarelor provizii (ai zice că nu pentru iarnă, ci pentru vreun bombardament ce va să vină).
Nu-ţi vine să cumperi nimic, asta şi din pricina aglomeraţiei, dar şi pentru că ai putea fi deja obosit de imaginile ce ţi s-au perindat înaintea ochilor.
Puteţi găsi mai multe metode pentru ieşirea din vârtejul comercial de pe Aleea Comerţului, noi am ales să luăm urma a doi bătrânei care se ţineau de mână şi cărora, probabil din respect, mulţimea le-a făcut loc.
Ieşiţi la liman, am părăsit urma celor doi bătrânei… două jucării stricate plecate parcă într-un soi de căutare permanentă de cumpărături.
