Constructorii au obţinut autorizările
La Galaţi controversata şi mult disputata chestiune a mansardelor a intrat oare în normalitate? Nu mai auzisem de diferende pe această temă spinoasă. Şi totuşi, săptămâna trecută, în faţa scării nr.1 a blocului LC4, din Mazepa II am auzit ţipete şi zgomot de „arme”. Se pornise, în forţă, la propriu, la mansardarea spaţiului locativ amintit. Un spaţiu de locuit cu proprietăţi de apartament, cu spaţii de folosinţă comună, care la o adică nu pot fi nici utilizate, nici înstrăinate, fără acordul tuturor proprietarilor… Dar câte alte probleme nu se nasc dintr-un asemenea gen amestecat de proprietate(?!) Aproape că nici nu mai e cazul să întrebăm.
Şi totuşi, pentru constructorii care s-au apucat exact acum, în miez de toamnă, să decoperteze biata construcţie numită LC4, Scara 1, problema pare foarte simplă. Au pus pancarte la intrarea în scara amintită pe care scrie foarte clar: firma care va înălţa spre cer mansardele este SC Rezistens Struct SRL Tecuci, strada Zorilor nr.22, iar beneficiarul e SC Simetex SRL Tecuci, strada Zorilor, nr.20; lucrarea a început la data de 14 octombrie 2009 şi se va încheia peste exact un an de zile. În plus, scrie foarte clar: Autorizaţie de Construcţie există, are şi număr de înregistrare (1186/12-10-2009), Certificat de Urbanism este (1070/12-06-2009). Nu-i aşa că pare totul simplu şi legal? Atunci, dacă toate sunt atât de limpezi şi curate, de ce locatarii s-au luat pur şi simplu la bătaie, aruncând vina unii pe alţii?
*Administrator cu purtător de cuvânt
Am întrebat şi noi, la asociaţia de locatari (administrator Toader Mariana Claudia) cum de s-a întâmplat să se pornească construcţia mansardelor fără acordul locatarilor, fără să fie anunţaţi, fără… Ne-a răspuns, un fel de purtător de cuvânt al administratorului sau altceva, domnul Pohariu Petrică. „Totul e legal, domnule! Şi dacă nu ştiţi că e legal, citiţi Legea 230/2007 şi o să vedeţi că e nevoie doar de acordul a jumătate din proprietarii de apartamente plus unu. În plus, dacă vor mansardă toţi cei de la etajul patru, gata, aproape că nu mai trebuie nimic.” Omul se dădea cunoscător tare. Am căutat Legea şi am citit. E vorba de Legea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Ei bine, nu scrie nicăieri despre procentul cu pricina. Am încercat să aflăm de la Primărie, de la Consiliul Local Galaţi cum stau lucrurile. N-am reuşit să obţinem nimic sigur. Doar cu atât ne-am ales: politica Primăriei Galaţi ar fi aceea că într-o asemenea chestiune e musai să fie de acord toţi, dar absolut toţi locatarii. Bun, dar atunci cum de au ieşit autorizările amintite? Iaca au ieşit şi treaba a început. Scormonim în memorie şi, ce coincidenţă, ne amintim că firma Simetex a mai fost implicată într-un scandal în 2007, atunci când era un fel de parte vătămată, din moment ce depusese documentele pentru autorizări şi acestea zăcuseră mai bine de 30 de zile prin sertarele Serviciului de Urbanism, prin cele ale arhitectului şef etc. În cele din urmă, şefii serviciilor amintite au intrat în furcile caudine ale DNA-ului.
În fine, nu încercăm să inducem niciun gând rău, nu facem nimănui nici un proces de intenţie… rea. În fond, firmele cu pricina, de construcţii şi antreprenoriat (beneficiarul) chiar au actele necesare la mână pentru a se putea apuca de treabă. Aşa că s-au şi apucat.
Problema e că locatarii/proprietarii de pe scara I a blocului LC4 s-au învrăjbit rău-rău de tot şi pe scara lor e deja ca la război.
Proprietari (pro)mansarde
Zilele trecute, etajul IV al scării cu pricina, de unde deja se vedea cerul, parcă aştepta ploaia. Înfrigurat de atmosfera dezolantă am sunat la un apartament. Mi-a răspuns o doamnă, care n-a vrut să-şi dea numele, dar a spus că ştia de acţiunea mansardare, că aceasta e soluţia salvatoare pentru cei de la etajul patru, întrucât, din doi în doi ani, trebuia să-şi refacă hidroizolaţia pe bloc, fără rezultate prea bune. Pereţii, tavanul holului de la intrarea în apartament arată, într-adevăr, jalnic. În plus, doamna respectivă ne-a spus că soţul dumneaei a şi contractat o boală de plămâni de la atât igrasie, umiditate…
În timp ce vorbeam cu locatara respectivă, doamna Filip Maria, tot de la etajul patru, avea aceeaşi părere. Am înţeles că e rudă cu cealaltă locatară, dar nu asta e problema. „Problema e, spunea dumneaei, că în afara mansardării nu mai există nicio altă soluţie. Bine că s-a trecut la treabă, dar problema e că, unii, de la parter, cum ar fi doamna Milea (n.r.: apartamentul cu numărul 5) de la apartamentele de la etajele inferioare au sărit cu ranga la bătaie, împotrivindu-se mansardării, deşi ei şi-au făcut scurgere separată de la WC, înţepând coloana de scurgere a apei pluviale etc.”
Proprietari (contra)mansarde
Miercuri, 28 octombrie a.c., am sunat la mai multe apartamente de la parterul tronsonului respectiv. Ne-a răspuns Stanciu Virgil (apartamentul nr.2.) „Uitaţi, domnule, ne spune dumnealui, arătându-ne, în acelaşi timp, un tabel semnat de un număr de 13 locatari/proprietari Stanciu Virgil, Milea Steliana, Butoi Gheorghe, Vârtosu Nicolae, Sinescu Eugen etc., care nu sunt deloc de acord cu mansardarea.”
Bun, atunci cum de s-a putut?…”În 2005, continuă domnul Stanciu, am fost 20 de proprietari din 29 care am semnat în favoarea mansardării. Ulterior am aflat ce dezastru fac şi apoi lasă în urmă constructorii. Atunci, era vorba de o altă firmă de construcţii în discuţie, care şi lucrase la o altă scară a blocului. Pe data 27 mai 2008, noi am întocmit tabelul de care v-am spus şi ne-am adresat Asociaţiei de proprietari nr.185 şi Primăriei Galaţi, afirmând răspicat că nu suntem de acord cu mansardarea. Pentru că nu e vorba de o zugrăveală pe scară, ci de o lucrare complexă, de anvergură, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta, ştiut fiind că lucrarea se face pe una deja făcută… plus problemele de proprietate. În 2009 însă, administratora Toader Mariana Claudia, împreună cu Praisler Anton, locatar la cealaltă scară, preşedintele asociaţiei 185, au dus la autentificat tabelul acela din 2005 cu care, cel puţin o parte dintre noi, cei care am semnat atunci, nu mai eram de acord.
Hidroizolaţia refăcută în 2009 – rasă de mansarde
Şi mai ştiţi ceva? Tot în 2009, asociaţia de locatari a fost de acord să se refacă hidroizolaţia pe acoperişul scării noastre. Am contribuit cu toţii cu câte 4,5 milioane de lei vechi. În acelaşi timp, chiar dacă ne-am aflat în treabă cu hidroizolaţia, tot în 2009, pe data de 21 iulie, s-a perfectat contractul de executare a lucrărilor de mansardare cu cei de la SC Simitex SRL Tecuci. Primăria le-a dat toate aprobările. Bineînţeles că în acel contract scrie că orice daună va fi remediată la timp; că va fi zugrăvită casa scării; că va fi făcută termoizolarea exterioară a apartamentelor, deşi unii şi-au făcut-o deja pe cont propriu; că vor pune interfon la intrare; că atunci când vor pleca vor lua cu ei şi gunoiul pe care l-au făcut etc.”
Poliţia şi proprietatea
„Dar ştiţi, cum s-a întâmplat şi când am aflat de începerea lucrărilor? Doar cu două zile înainte. Nu e posibil aşa ceva, când orice hotărâre a consiliului de administraţie trebuie adusă la cunoştinţa locatarilor cu 45 de zile înainte de a se executa o lucrare. Ne-am dus la administrator să vedem actele, dar ne-au răspuns că nu au, că sunt la constructor. Nu vroiau să ni le dea. Până la urmă le-am obţinut de la constructor. A treia zi, constructorii au venit şi au început treaba. Văzând că descarcă materiale i-am întrebat ce fac şi unul din firmă mi-a dat o palmă. Eu am încercat să-i răspund, femeile au început să ţipe.
Cel care m-a lovit a organizat o echipă care a intrat în scara blocului rupând mânerele uşii de la intrare. A fost ceva de nedescris pentru o societate cât de cât civilizată. A venit Poliţia, le-am explicat că m-au lovit pe proprietatea mea. Poliţiştii au constatat că aceia au acte în regulă şi mi-au recomandat să mă adresez instanţei de judecată, ca şi cum eu aş fi intrat abuziv, fără să anunţ, pe proprietatea altuia. Da, s-au apucat acum toamna de lucrări, câtă nesimţire!… Ne-am dus la asociaţie şi am cerut actele, proiectul lucrării, actele doveditoare ale licitaţiei ce ar fi trebuit făcute pentru adjudecarea lucrării, nu ne-au dat nici un act. Am depus o plângere la Primărie sesizând că ni s-a încălcat dreptul de proprietate. Şi am întrebat în baza cărei legi s-a stabilit, pe un tabel din 2005, necesarul de voturi (exprimarea acordului) prin care se putea lua hotărârea care s-a luat.
Constructorii? Au început treaba aşa cum vedeţi. Totul e deja praf; n-au un WC pentru muncitori, n-au nimic amenajat pe bloc, astfel încât să nu cadă vreunul de pe acoperiş. Muncitorii au o oră de masă între 12,30 şi 13,30, în rest, de la 07,00 la 17,30 lucrează non-stop. Nici vorbă de respectat programul de după-amiază de linişte. Fac zgomot, mizerie, e un dezastru, iar despăgubirile promise sunt infime faţă de prejudiciile pe care ni le aduc.”
Constructorii au conştiinţa valorii de sine
L-am întrebat pe domnul Şerban, responsabil de lucrare din partea constructorului, de ce au început lucrările în prag de toamnă. „Acum ne-au ieşit autorizările de la Primărie, ne-a răspuns. Mizeria pe care o facem? Duceţi-vă pe la alte blocuri din oraş pe unde am lucrat noi să vedeţi cum rămâne în urmă. Noi facem treabă bună, avem muncitori calificaţi. De ce nu facem acea pauză pentru odihna locatarilor de după-amiază? Păi nu ne permitem aşa ceva, noi avem termen un an de zile şi cu asta basta, trebuie să-l respectăm.” Da, dar nici n-a negociat nimeni de la asociaţie aşa ceva. Iar liniştea oamenilor, pe cine interesează?
În acelaşi timp discutăm şi cu Liviu Melicianu, administratorul societăţii de construcţii. „Lucrăm altfel decât alţii, uitaţi, noi dăm jos aticurile, nu facem ca alţii, noi ne legăm direct de structura de rezistenţă a blocului, ceea ce e mai bine.” Atunci de ce s-au revoltat locatarii? Nu ştim, noi am venit cu acte în regulă aici.” Dar, spuneţi-mi, îl întreb pe reprezentantul constructorului, mai e rentabilă acum o asemenea investiţie când piaţa imobiliară e căzută?. „Într-adevăr, ne răspunde dumnealui, e mai dificil. În 2008 am avut patru-cinci astfel de lucrări în acelaşi timp, acum avem doar două, ne-am restrâns şi noi. Beneficiul sigur e la cei de la Proiect SA, la noi vom mai vedea ce va fi, pe noi ne-au costat vreo 500 de milioane de lei vechi numai fazele preliminare ale lucrării.”
De la acelaşi interlocutor aflăm că patronul firmei beneficiare a lucrării e unul din fraţii dumnealui şi anume Sorin Melicianu, care nu poate fi abordat acum, fiind plecat în China.
Proprietatea e sfântă
Deci, pe partea constructorilor, a antreprenorului, beneficiarului acţiunii mansardarea tronsonului (scării nr.1) bloc LC4 din Mazepa II, toate par a fi în regulă. Au acte, adică autorizările necesare şi, nu-i aşa?, „actele vorbeşte”. Bun, da’ cu praful aruncat în ochii locatarilor/proprietari, la propriu şi la figurat, cum rămâne? Ce mai înseamnă asociaţia de locatari/proprietari, ce mai înseamnă administraţia acesteia dacă la o adică dreptul de proprietate, dreptul acela de folosinţă comună e înstrăinat fără nicio reţinere, complet ilegal?
Dreptul de proprietate? În România e doar o lozincă, una clamată pe la toate colţurile şi scrisă pe toate gardurile, dar care, de fapt, e încălcat imediat ce intervine o altă sferă de interese, a unui alt grup, indiferent că e vorba, să zicem, doar de o parte a locatarilor din blocul şi scara amintite.
Se invocă cine ştie ce act normativ care ar spune că pot hotărî jumătate plus unu, sau două treimi din locatarii afectaţi, chiar dacă nu este aşa. În realitate, toţi sunt păcăliţi într-un fel sau altul şi folosiţi într-o afacere pusă la cale de alţii.
Cu certitudine, într-o acţiune (precum mansardarea în cazul de faţă) trebuie să fie respectată voinţa fiecărui locatar, a fiecărui proprietar de apartament şi coproprietar la spaţiile comune. Un singur locatar dacă se opune mansardării, aceasta nu se poate face, decât, în mod ilegal.
E drept, cei care au iniţiat-o profită cumva de situaţia încurcată şi graţie hibridului de proprietate particulară fabricat din proprietate de stat, dar asta ar trebui deja să nu mai conteze în anul 2009, acum când clamăm de zor despre sfinţenia proprietăţii private. Dar noi trăim în România, în ţara tuturor posibilităţilor şi (im)posibilităţilor. Aşa că se descurcă fiecare cum poate.
Vom reveni şi vom demonstra, inclusiv cu părerea unor practicieni cu experienţă în materia civilă a unor astfel de acte, că mansardarea cu pricina este ilegală şi că orice locatar/proprietar o poate opri, deschizând o acţiune în instanţă şi obţinând câştig de cauză. Citiţi ziarul nostru de mâine.
Buni la luat, nu la dat
O spunem cu mare regret, dar şi cu indignare: abuzurile care se fac, inclusiv cu ajutorul unei anume părţi a justiţiei, atunci când e vorba de legalizarea mansardării, acţiune în favoarea căreia nu există în prezent nici un act normativ care să se refere la aceasta, violenţa cu care antreprenorii şi constructorii calcă în picioare şi fură dreptul de proprietate al unor oameni ţin parcă de evul mediu.
E adevărat unii din oamenii afectaţi reacţionează instinctiv, necunoscând ceea ce se poate şi ceea ce nu se poate face legal. Aşa ajung să îndure mizeria pe care o presupune înălţarea locuinţelor de la mansardă. Alţii mai ştiu câte ceva şi încearcă să se opună, dar le este frică. Şi mai sunt unii care vor să reziste, dar se opintesc în opoziţia vecinului de scară…
„Domnule, îmi spunea un locatar de la blocul şi scara cu pricina, aş vrea să fac ceva şi să nu îndur mizeria asta, că cine ştie cât mai am de trăit, dar mi-e frică, am şi eu o maşină, mai ies şi eu pe stradă… Ăştia ne fură dreptul de folosinţă din cota indiviză şi eu nu pot face nimic. Ăştia care ni-l fură pot urca pe scările care sunt proprietatea noastră, se pot folosi de terenul pe care construiesc, inclusiv de acoperişul blocului, de toate utilităţile blocului, dar, la o adică, eu n-am voie să urc dincolo de etajul patru.”
Apropo de asta, Ion Vladimirescu, administrator de bloc din Ţiglina I, de la H-uri, mi-a spus zilele trecute: „Au venit şi la mine nişte antreprenori din ăştia şi mi-au propus să facem un contract ca să mansardeze şi blocul nostru, deşi are nouă etaje. Le-am spus că sunt de acord, dar în final să-mi dea două din apartamente pentru asociaţie, să le vând sau să le închiriez pentru a face câte ceva pentru locatarii/proprietari de aici. Ştiţi ce răspuns mi-au dat? Au luat-o la sănătoasa, nu le-a mai trebuit.”
Aşadar, atunci când e vorba de împărţit dreptul altora e bine, îi amăgesc cu ceva spoială şi gata, profitul gras e doar al meu, dar dacă-i vorba, la o adică să rupă ceva din profitul obţinut după ce i-am păcălit pe alţii, nu mai sunt de acord. Halal afacere! Adică una gen economia de piaţă românească şi cu legislaţie românească.
