Locuim pe „Cuza”, învăţăm la „Cuza”, ne plimbăm pe „Cuza” trecem pe lângă „Cuza” sau îl vedem pe „Cuza”. Am avut parte de cel puţin una dintre aceste ipostaze ca simpli locuitori ai Galaţiului modern.
Prezenţa domnitorului Al. I. Cuza la Galaţi încă se mai păstrează în oraşul nostru, în cel puţin cinci ipostaze. Avem o stradă „Cuza”, un liceu, o casă memorială, o statuie şi un campus studenţesc cu acelaşi nume.
De asemenea, fosta „Şcoală nr. 9 de fete” se numeşte în prezent Şcoala gimnazială nr. 15 „Elena Cuza”. Acestea reprezintă întâlnirile noastre cotidiene cu primul domn al principatelor române sau cu familia acestuia.
Strada şi muzeul
Strada Cuza este una dintre cele mai vechi străzi din Galaţi, pe vremea domnitorului fiind denumită „Uliţa de privit”. Era una dintre puţinele străzi pavate din oraş, un loc de promenadă foarte frecventat în acele timpuri.
A primit denumirea de Strada Cuza undeva spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe această stradă se află Casa Cuza, care găzduieşte în prezent muzeul cu acelaşi nume.
Potrivit informaţiilor de pe site-ul Direcţiei pentru Cultură Galaţi, vila „Cuza Vodă” a fost locuinţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza în perioada cât a fost preşedinte al Judecătoriei Covurlui, pârcălab al judeţului Covurlui şi chiar în perioada domniei, cu prilejul vizitelor la Galaţi.
În prezent, casa este transformată în muzeu şi aparţine de Muzeul de Istorie Galaţi.
Bustul şi statuia
În faţa Casei Cuza se află şi un bust al domnitorului, care are o istorie interesantă, la fel ca şi cea a statuii de la Grădina Publică.
„La inaugurarea Şcolii de Băieţi nr. 5, de pe strada Portului, pe frontispiciul clădirii a fost montat bustul lui Al. I. Cuza, primul din ţară, donat de Elena Cuza, soţia cea devotată domnitorului şi cauzei apărate de el”.
„Evenimentul s-a petrecut la 4 noiembrie 1888. În prezent, acest bust se află pe soclu, în faţa fostei case părinteşti, în curtea Muzeului ˝Casa Cuza Vodă˝”, aflăm din lucrarea „Galaţii – Istorie şi Contemporaneitate”, de Grigore Lazarovici şi dr. Ştefan Stanciu.
Aceeaşi sursă ne oferă şi povestea statuii de pe Strada Domnească:
„În anul 1912, s-a constituit un comitet pentru realizarea monumentului dorit. Lucrarea a fost comandată sculptorului florentin Raffaelo Romanelli care, în anul 1927, trimite în ţară piesele din care se compunea monumentul”.
„Din motive, neclare, vagonul în care se afla portretul din bronz al domnitorului nu a mai ajuns niciodată la Galaţi. S-a decis ca monumentul să fie inaugurat numai cu plăcile care trebuiau adorsate soclului, turnate şi ele în bronz”.
„În anul 1959, s-a montat pe acest monument portretul în bronz al lui Al. I. Cuza, operă a sculptorului Dimitriu Bârlad. La 9 mai 1972, bustul a fost înlocuit - şi trimis în dar tecucenilor - cu statuia domnitorului, operă a sculptorului Ion Jalea”, se mai arată în lucrarea „Galaţii – Istorie şi Contemporaneitate”.
Şcolile
Evident, cea mai cunoscută instituţie de învăţământ care poartă numele domnitorului este Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza”.
„A fost înfiinţat în toamna anului 1864 ca şcoală comercială - cea dintâi cu profil economic din România, fondatori fiind Al. I. Cuza şi Mihail Kogălniceanu”.
„Din 1878 s-a produs prima modificare, durata studiilor fiind prelungită de la patru la cinci ani”.
„Elevii erau aleşi din rândurile absolvenţilor şcolii primare şi aveau ca obiecte de studiu: corespondenţa comercială, geografia economică, aritmetica, elemente de fizică şi chimie, contabilitatea, cursul mărfurilor, economia politică, dreptul comercial şi administrativ, igiena publică şi privată, caligrafia şi desenul”.
„Din 1893 până în 1898 devine şcoală comercială de gradul I (şcoală inferioară) cu trei ani de studiu (care pregătea impiegaţi de mişcare) iar din 1898 a devenit şcoală comercială de gradul II (şcoală superioară)”.
„Între anii 1903-1936 a fost şcoală comercială superioară, iar din 1936 până în 1948 funcţionează ca Liceul Comercial ˝Al. I. Cuza˝ cu durata de opt ani”.
„Începând cu anul şcolar 1954-1955, în viaţa şcolii s-a produs o mutaţie fundamentală: trecerea de la profil economic la profil teoretic”.
„Această stare de lucru a durat până în 1959, când devine Liceul Teoretic de 11 ani ˝Al. I. Cuza˝, iar din 1978 Liceul Industrial de Mecanică”.
„Din 1990 redevine liceu teoretic, luând fiinţă primele clase din Galaţi cu predare în limba franceză a principalelor obiecte”, se arată în istoricul edificiului, care poate fi consultat pe site-ul colegiului.
O istorie interesantă are şi Şcoala gimnazială nr. 15 „Elena Cuza”.
„La începutul anului 1889, pe vremea când şcoala funcţiona într-o mică încăpere din curtea bisericii ˝Sfântul Halarambie˝, o familie de negustori neştiutori de carte a cumpărat un teren pe strada Cazărmii pentru a fi ridicată o şcoala”.
„Banii pentru construcţie au fost daţi de cei doi negustori. O singură condiţie a fost pusă: să înveţe şi ei să scrie şi să citească pentru a obţine certificat de absolvire”.
„Construcţia a fost începută în anul 1893, fiind efectuată după modelul şcolilor tip ˝Spiru Haret˝. La început a fost şcoală primară de fete cu antetul ˝Şcoala Primară nr. 9 de fete˝”.
„În anul 1901, şcoala este donată statului şi înregistrată în Registrul Cadastru al Primăriei Galaţi”.
„Cu trecerea anilor se va transforma în şcoală gimnazială, iar în anii 1956-1958 se va construi un nou corp cu etaj, prin munca voluntară a părinţilor”, aflăm din istoricul şcolii, semnat de profesor Magdalena Mocanu.
Campusul studenţesc „Al. I. Cuza” este cea mai nouă entitate care a primit în Galaţi numele domnitorului.
Aparţine Universităţii „Dunărea de Jos” şi conţine 13 cămine, în care sunt cazaţi peste 3000 de studenţi.
