* Ceasul fatal al unei lucrări ISPA * „Malurile fuseseră asigurate, dar de nevoie am scos sprijinul”, susţine şeful de lucrare de la Vega 93 * Muncitorul de 61 de ani a murit strivit * La nici jumătate de oră după nenorocire, şantierul era zguduit de o altă controversă: cine să-i spună consoartei bărbatului mort despre tragedie? *
Nu era încă ora prânzului când Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a primit o solicitare-fulger: Stăvrică Nanu, un muncitor, fusese înghiţit de pământ pe Strada Română, unde firma Vega’ 93 realiza o lucrare ISPA.
„Am intervenit imediat cu patru echipaje: unul de descarcerare şi trei ambulanţe SMURD”, a precizat purtătorul de cuvânt al ISU, Eugen Chiriţă.
În zonă, o echipă formată din 20 de muncitori monta o ţeavă. „În şanţ erau la momentul prăbuşirii valului de pământ doi bărbaţi. Unul dintre ei a fost scos şi s-a constat că nu suferise leziuni importante. În cazul celuilalt, din păcate, s-a concluzionat că rănile sunt incompatibile cu viaţa”, a mai spus purtătorul de cuvânt al ISU.
De fapt, omul nici n-a stat sub pământ mai mult de 5 minute, dar greutatea valului de pământ prăbuşit peste el l-a strivit.
„Malurile fuseseră asigurate, dar…”
La o simplă privire se putea vedea că malurile şanţului nu erau asigurate.
„De fapt fuseseră asigurate corespunzător, dar cum ţeava era mai largă decât se credea iniţial, a trebuit să scoatem din structura de sprijin, ca să o putem introduce în groapă. Iar muncitorul acesta era pe fundul şanţului, nivela cu lopata…”, ne-a spus Marcel Cântec, şeful de lucrare.
Ca să ne lămurim, mai întrebăm o dată: malurile sunt asigurate? „Acum nu sunt, dar au fost”, ne mai spune o dată şeful de lucrare.
Are aceeaşi vârstă cu cel pierdut şi cineva îi întinde o folie cu pastile. Chiar dacă e prea târziu, sunt momente grele.
„Cine şi cum îi spune femeii lui?”
Trupul bărbatului zace învelit pe un trotuar nerăscolit de săpături, cu o lumânare la cap. Câţiva colegi îl veghează. Îi întrebăm dacă mai au curajul să coboare în groapă, iar un băiat tânăr ridică spre noi ochii înlăcrimaţi, parcă într-un strigăt mut. În loc de răspuns, o ridicare din umeri. Nu poate să articuleze nicio vorbă, deocamdată.
În jurul şefului de lucrare se adună mai mulţi muncitori. Unul îşi aminteşte că bărbatul are o consoartă şi un fiu. „Chiar dacă mă trimiteţi, eu nu-i spun femeii aşa deodată”, încearcă un muncitor să scape de ingrata sarcină.
„Cum să-i spui aşa? Nu! Mai bine spunem că e încă în groapă şi îl scot acum…” e de părere un altul. În cele din urmă, o altă voce: „Mai bine să-i spunem că e la spital. Oricum îl duc la morgă”.
Îl întrebăm la final pe şeful de lucrare dacă îşi va trimite muncitorii la loc în groapă. Ne răspunde scurt: „Păi nu trebuie să terminăm lucrarea?”.
Oricum, cel puţin astăzi nu se va mai munci cu acelaşi spor. Toţi cei 19 muncitori rămaşi - cu vârste cuprinse între 20 şi 61 de ani – au inimile îndoliate şi probabil că se tem, chiar dacă nu vor să recunoască.
Ancheta Inspectoratului Teritorial de Muncă urmează să scoată la iveală adevărul. Din nefericire, tragerea la răspundere a vinovaţilor nu îl va aduce înapoi pe bărbatul care şi-a pierdut viaţa trudind.
