* Ca de obicei, prezenţă firavă, întâmplătoare * Oraşul, plin de fluturaşi! *
Scurtă şi blândă a fost ceremonia de ieri din Piaţa Tricolorului, în Grădina Publică, unde autorităţile şi notabilităţile oraşului, nu prea multe (prefectul, primarul, câţiva directori, preoţi, veteranii de război care au mai putut veni), depăşind numeric „publicul”, au marcat ziua de 29 iulie, care a fost a fost desemnată, începând cu 1998, Ziua Imnului Naţional al României.
Probabil şi ora nepotrivită, în cursul dimineţii, când oamenii erau la serviciu a fost cauza asistenţei reduse. De data aceasta, aşezarea „în front” a fost mult mai elegantă, parada militară trecând prin faţa oficialilor paralel cu intrarea în Grădină şi nu perpendicular, ca până acum.
Un ceremonial militar, o scurtă prezentare a semnificaţiei versurilor imnului, făcută de o reprezentantă a Muzeului de Istorie, intonarea de către corul Teatrului Muzical „Nae Leonard” a imnului nostru, dar şi a celui al UE, au constituit un moment plăcut. De remarcat ţinuta în haine populare de un alb impecabil şi uniformele militare.
Au fost ieri prezenţi la ceremonie şi câţiva artişti plastici ucraineni, aflaţi la Galaţi într-un schimb cultural iniţiat de Instituţia Prefectului.
Imnul a „zburat” şi prin oraş
O acţiune cuprinzătoare a dat o notă aparte zilei de ieri: Instituţia Prefectului, în colaborare cu Garnizoana şi structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, a împărţit în mai multe locuri din oraş fluturaşi pe care era tipărit imnul şi date despre acesta.
Astfel, au distribuit cetăţenilor peste 1.000 de pliante frumos colorate cadre ale Inspectoratului Judeţean de Poliţie, ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratului de Jandarmi.
O ţară – mai multe imnuri
De-a lungul timpului, românii au „purtat” mai multe imnuri: „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor (1862-1884), „Trăiască Regele” (1884-1948), „Zdrobite cătuşe” (1948-1953), „Te slăvim, Românie!” (1953-1977), „Trei culori” (1977-1989) şi cel actual, „Deşteaptă-te, române!” creat la Revoluţia din 1848 (versurile aparţin patriotului paşoptist Andrei Mureşanu – poemul „Un răsunet”, muzica este atribuită lui Anton Pann) şi cântat la revolta de la Braşov şi la Revoluţia din 1989. Prima înregistrare, pe disc, a imnului, a fost făcută în SUA, în 1900.
Foto: Alexandru Gherbănescu
