Foarte puțini cunosc semnificația expresiei "boala lu’ Calache". Cei pe care i-am întrebat, ne-au spus ba că ar fi vorba de nebunie, ba despre epilepsie, ba de schizofrenie, ba de vreo boală de piele.
De fapt, legenda spune că, în veacul al 17-lea, a existat un hangiu-negustor care strânsese o avere considerabilă. Mihai cel bogat - autobotezat Mihalache, după moda grecizării numelor în timpul fanarioților, avea un singur fiu - Calache, pe care-l considera ochii și sufletul său. Atunci când averea i-a dat dreptul să intre în rândul boierimii, Mihalache și-a cumpărat un conac și a dorit, pentru odrasla lui, un post de dregător; ba mai mult, se gândea chiar să-l facă Vodă.
După ce a obținut acordul (probabil plătit) marilor boieri și l-a instalat provizoriu pe tron pe junior, jupân Mihalache a trimis cerere de "ungere" la Înalta Poartă. Întrucât nimeni nu putea ajunge domnitor fără un "dosar de personal" demn de atenția și aprecierea turcilor, sultanul ar fi trimis pe cineva să verifice vrednicia candidatului la tron. Iar spionul otoman a descoperit că junele Calache se ocupa cu ceea ce știa el mai bine: mânca, bea şi dormea, după care o lua de la capăt, aşa că a decis "nedemn estem ghiaur!"
