După o zi frumoasă şi caldă, ca de început de primăvară, seara se lasă, liniştită, peste cartierul ANL din Micro 13. Nu se aud decât tirurile care trec pe centură, cântecul melancolic al câinilor fără stăpân şi … sunetul aspru al unei porta-voce: „Dă-te jos!”…
„Nu mă dau, mă arunc”, răcneşte o umbră cocoţată pe stâlpul de înaltă tensiune. „Io-te cum mă arunc”, protestează mai departe bărbatul, aruncându-şi geaca de pe el, la pământ: pasăre neagră, rău-prevestitoare, căzută din înaltul (şi electrificatul) cer, jos, lângă ghena de gunoi… „Nu am de muncă şi nevastă-mea e însărcinată, o să nască Dana şi eu n-am de muncăăăă…”, strigă bărbatul. „Am fost la primărie, am fost la forţele de muncă şi nu mă angajează nimeniii.”
Poliţiştii – vreo cinci-şase – încearcă să îl calmeze, cu întrebări cazone care numai la relaxare nu îndeamnă: „Cum te cheamă? Unde locuieşti? Cum o cheamă pe soţia ta?”. Încet, bâlbâindu-se – de frig, de adrenalină, ori de aburii alcoolului – bărbatul îşi începe confesiunea, de la înălţime:
„Mă cheamă Ionel Drăgănescu, sunt din Smârdan… pe jos am venit din Smârdan, am îngheţat tot… n-am mâncat nimic… eu de la şase ani n-am tată, am fost copil chinuit, am stat în canale… Pe 23 martie fac 29 de ani, dacă oi mai apuca să-i faaaac…”.
Audienţa de la poalele muntelui de suferinţă care bâzâie ameninţător a energie electrică de mii de volţi creşte de la minut la minut; în jur s-au strâns zeci de curioşi şi gură cască, la balcoane au ieşit şi locatarii din blocuri şi toată lumea priveşte în sus, spre cel supărat pe viaţă, care vrea să se urce şi mai sus, pe stâlp.
„Mama e în Italia… io parlo italiano”, aberează bărbatul, după care îşi aduce aminte că „Dana naşte şi eu n-am bani, nu mă angajează nimeeeniii”.
Poliţiştii mai află de la bărbat că mai are doi fraţi, din care unul paralizat şi celălalt… locuieşte în Micro 39. „Cum îl cheamă pe frate-tu? Unde stă?”, încearcă poliţiştii să afle. „Gelu îl cheamă, vă dau telefonul lui… 0744…”, răspunde omul de sus. Care se enervează la sosirea ambulanţei şi, mai rău, a maşinii de pompieri, care poartă o scară mobilă.
„Nu aduceţi scara, că mă arunc în cap”, ameninţă omul, completând, ca la orice frază de-a sa, cu eterna înjurătură în care verbul „a băga” este de bază! „Ionele, vorbeşte frumos şi dă-te jos de acolo”, se aude, autoritar, glasul unei femei. „Tanti Mariiaaa”, o recunoaşte omul, „mă arunc, tantiii”. „E, te arunci! Nu mai pot eu! Vorbeşte frumos şi dă-te jos de acolo”, continuă netulburată femeia.
Apare şi fratele protestatarului care încearcă să o sune pe mama sa, la telefon. Din înaltul cerului se aude „mămicăăă, alooo?”. Asistenţa râde, bărbatul dă să plângă, miile de volţi bâzâie în continuu. Cu o maşină de poliţie soseşte vărul Marian. „Vereee, n-am de lucru, mă!”, se vaită bărbatul. „Las’ că te angajez la mine, dă-te jos, hai că am fost la spital, a născut Dana un băiat frumos, hai mă, să bem…, dă-te jos”, îl îndeamnă vărul.
Omul îşi continuă netulburat litania – nu are de muncă, e chinuit de mic, ce se face el… „mă dau jos… mă dau direct în cap…îmi dă careva o bere?”, ispiteşte el viaţa, de pe stâlp. Lumea râde, cineva face rost de o sticlă de bere, dar aburii nefericirii sunt mai atrăgători decât cei alcoolici. Omul se urcă şi mai sus, pe stâlp…”Am un băieţel?”, se miră, cu întârziere, bărbatul.
Apoi mai vrea o ţigară, poliţiştii îi spun să vină jos, să fumeze, se mai lamentează o dată că „mă leagă şi mă duc la psihiatrie, îi ştiu eu”, cei de jos se jură că nu şi, în sfârşit, coboară. A trecut o oră de când stă sus, cocoţat. Tinerii care au urmărit, cu zecile, telenovela şi au făcut poze cu telefonul mobil, se urcă în maşini şi pleacă: „Gata pe seara asta, mâine poate o găsim pe Elodia”…
Bărbatul a fost condus la psihiatrie, aşa cum prevăzuse, şi a mai fost şi amendat pentru tulburarea liniştii publice, am aflat de la subcomisarul Ştefan Gohoreanu, din cadrul IPJ Galaţi. Stâlpul de înaltă tensiune a rămas la locul lui, la fel de accesibil oricui, oricând…
