Zgomotele în pericol. Reprezentanţii Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (UPFR – asociaţie care reprezintă interesele producătorilor de muzică) au anunţat că au demarat acţiuni de control care îi vizează pe toţi agenţii economici care încearcă să îşi atragă clienţii folosind muzică fără să fi plătit o licenţă specială pentru acest lucru.
Aşadar, micii afacerişti făcuţi oricum harcea-parcea de tirul birurilor vor trebui să bage mâinile în buzunare şi să plătească contravaloarea acestei licenţe. Altfel, refuzul plăţii şi continuarea folosirii muzicii pentru atragerea clienţilor constituie infracţiune!
Potrivit inspectorului Dorian Mocanu, cel care reprezintă UPFR în judeţul Galaţi, controalele efectuate în ultima perioadă au arătat că sunt foarte puţini aceia care s-au conformat şi au plătit această taxă înainte de a difuza muzică ambientală în restaurante, lifturi, taxiuri sau alte astfel de spaţii.
"Cam 10 la sută dintre cei controlaţi au achitat contravaloarea licenţei şi au dreptul de a difuza muzică. Ceilalţi sunt notificaţi şi avertizaţi de către UPFR să intre în legalitate, iar dacă nu fac acest lucru ne vedem nevoiţi să sesizăm organele de poliţie, Serviciul de Investigare a Fraudelor, pentru că administratorii acestor societăţi vor răspunde penal, răspunderea fiind una personală", ne-a spus inspectorul, care a completat cu faptul că dreptul de utilizare a muzicii în scopurile amintite mai sus nu se cumpără cu sume foarte mari.
Este vorba, potrivit lui Mocanu, despre plata lunară a unei sume cuprinse între 20 şi 56 de lei, în vreme ce patronii de discoteci vor plăti 1400 de lei pe an.
Bani de dat
Bani peste bani, la asociaţii peste asociaţii. Aşa s-ar putea cataloga foarte pe scurt ceea ce se întâmplă cu această licenţă intitulată neexclusivă. Asta pentru că UPFR nu este singura asociaţie care percepe bani administratorilor societăţilor pentru ca aceştia să poată folosi muzica în perfectă legalitate.
Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor vrea, la rândul său, un bir, ca să nu mai punem la socoteală şi celelalte licenţe achitate odată cu achiziţionarea, pe diverse suporturi, a muzicii.
Aberant, vor spune cei mai mulţi. Iar impresia lor este una justificată. Legislaţia românească impune însă acest lucru şi, între noi fie vorba, funcţionarea corectă a unui sistem aberant costă.
