Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
Lecţii de muncă şi eleganţă cu mireasa de mai târziu (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 03 Ianuarie 2013
Sigur că da!... Uite, doamne, în ce fel de frumos şi înalt dorm femeile mari şi mici, cu păpuşile de tutun alături, alandala, parcă şi ele în copleşire de somn! şi în ce fel de adâncime a Uitării doarme halucinanta Dara, cu o păpuşă de tutun rămasă pe picioare, parcă…
Lecţii de muncă şi eleganţă cu mireasa de mai târziu (III)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 29 Decembrie 2012
Cum să mă desprind şi cum să plec de lângă această minune? risc să mă pupe vreun lup, dar mai stau! risc să aud cum face nuiaua pe spinare, dar mai stau! cu orice preţ, mai stau! stau, adică nu plec! adică fac păpuşi cu frunze de tutun, în continuare!…
Lecţii de muncă şi eleganţă cu mireasa de mai târziu (II)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 28 Decembrie 2012
Una câte una, cartoafele se aud pocnind în rolă, semn că-s aproape gata, că trebuie scoase şi date la lucrătoare, că se ard!... Şi ce lucrătoare! printre acestea, eu sunt singurul lucrător cu sexul opus, singurul "nimerit" într-o clacă alcătuită numai din femei mari şi mici, dar foarte frumoase, toate,…
Lecţii de muncă şi eleganţă cu mireasa de mai târziu (I)
Scris de Ion Zimbru Joi, 27 Decembrie 2012
Tu eşti vinovată! din cauza ta m-a chelfănit mama! rău de tot m-a chelfănit! şi mi-a zis să nu urlu când îmi pune nuiele pe spinare, că-i rişca, după aia! şi să nu cumva să dau vina pe tine, că-i şi mai abitir! şi să nu-i mai ies din cuvânt,…
Se aude cum inima vrea să fugă într-un cal norocos
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 22 Decembrie 2012
Căruţa-i supraîncărcată cu butuci de stejar. Se vede că-i foarte grea pentru calul care trage cu toate răsputerile sale mărunte. Baragladina stă cocoţată şi croieşte bidiviul dat în lăcrămare, căruia, dacă n-ar avea piele şi, încă, suflare, i s-ar împrăştia oasele pe linia de tramvai. Şi, doamne, ce tare dă…
Să nu vă împiedicaţi de tăcerea şi de gândurile mele
Scris de Ion Zimbru Vineri, 21 Decembrie 2012
Din vârful dealului, se vede acoperişul casei lui Ion Mocanu, învelit cu tablă neagră. Dar şi învelitoarea căsuţei lui moş Gheorghe: un ţugui de paie aşezate cu atâta pricepere, că nici cel mai afurisit viscol, nici cea mai straşnică furtună nu le poate învrăjbi şi nu le poate zvârli de…
Trebuie să mă las la vale şi să-l prind pe pământ
Scris de Ion Zimbru Joi, 20 Decembrie 2012
Uite-aşa, mă las la vale, acasă, mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor! aştept să vină să mă ia, adică! dacă trebuie, trebuie, nu? să fii şi tu lângă pat, da? vezi cum faci, poate nimereşti chiar oleacă mai înainte de a-mi da sufletul, că vreau să…
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 19 Decembrie 2012
Toată viaţa, de când a prins a merge cu/pe picioarele lui, moş Gheorghe a clefăit mii şi mii de hectare de glod. Desigur, mai mult desculţ decât încălţat. Sigur, umbla şi încălţat cu opinci, că altceva era greu de găsit şi, mai ales, de cumpărat. Cu astea frământa mii şi…
Nişte camere cu deştepţi de luat vederi
Scris de Ion Zimbru Marți, 18 Decembrie 2012
Cu boturile aproape să atingă asfaltul, intră în oraş, pe strada din spate. Sunt multe. Sunt negre. Sunt şi albe. Mă întreb de unde vin, dar nu-mi aflu răspuns. Şi nici cu altcineva nu pot vorbi despre ele, fiindcă ăştia n-au văzut de astea. Că astea nici prin filme nu…
Scrisoarea primită de domnul care n-a iubit-o niciodată pe doamna Lui
Scris de Ion Zimbru Luni, 17 Decembrie 2012
Uite, pun plicul între mine şi orizont, şi mă uit în zare! şi, uite, zăresc ceva, ca un abur, în plic! ceva scris! sau ceva ca un scris! nu înţeleg ce scrie acolo! nu pot descifra, mai ales că mi-am pierdut dioptriile prin râpa cea unică şi mare, şi prin…
Scrisoarea domnului care n-a iubit-o niciodată pe doamna Lui
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 15 Decembrie 2012
N-o cunosc. Nu cred că o cunosc. Este posibil s-o fi văzut (pe) undeva, vreodată, dar să nu-mi fi dat seama că-i ea, tocmai ea, doamna Lui. Este posibil. Cum să nu fie posibil? Mai ales că eu, vagabond şi derbedeu, umblu peste tot, şi n-are cum să nu fi…
Scrisoarea domnului care a iubit-o foarte mult pe doamna Sa
Scris de Ion Zimbru Vineri, 14 Decembrie 2012
Nu pot să mă ţin de cuvânt! am jurat că nu-ţi mai scriu, indiferent că nu vrei sau nu ştii să-mi răspunzi, dar, uite, nu pot să-mi respect jurământul! Nu te suspectez de evaziune sentimentală! nu mă îndoiesc de onestitatea şi de fidelitatea şi de curăţenia ta sufletească! nu pun…
Scurtă întâmplare până la gară şi înapoi (V)
Scris de Ion Zimbru Joi, 13 Decembrie 2012
Nu-mi vine să cred că am şansa de a vedea o Mumă a Pădurii în mărime naturală, că am marele noroc de a fi vorbit cu ea, de a-i fi ascultat şi a-i fi sorbit cuvintele fără de care nu se (mai) poate! nu-mi vine să cred că, iată, umblă…
Scurtă întâmplare până la gară şi înapoi (IV)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 12 Decembrie 2012
Ehei!...se aude cum începe ţiganca un cuvânt, două cuvinte...cum încep s-o ascult şi să-mi placă să cred că nu m-a păcălit gândul acela lăsat pe jos, atunci, când eram fante de treflă deghizat în Cavalerul Veselei Figuri!...Şi iată ce aud şi ascult printre lacrimi rare, de făptură (aproape) ireală, de…
Scurtă întâmplare până la gară şi înapoi (III)
Scris de Ion Zimbru Marți, 11 Decembrie 2012
După ce dau colţul, mă opreşte un gând! mă opreşte şi-mi spune, aşa, de la obraz, şi muştruluindu-mă cu arătătorul, poate înţeleg şi eu cea mai simplă regulă de coborâre la cer şi de suire-n pământ: de ce n-ai întrebat-o nimic pe ţiganca din urmă? să ştii că eu...după ce…
Scurtă întâmplare până la gară şi înapoi (II)
Scris de Ion Zimbru Luni, 10 Decembrie 2012
Până la gară, calea este foarte cotită. Vorba aia: încurcate sunt căile... până acolo!... Dar e bine! decât să mă plictisesc pe o linie dreaptă, e mult mai ispititoare o linie strâmbă, cum era cărarea aceea din lanul de grâu! şi e mult mai interesant să (mă) văd cum dau…
Scurtă întâmplare până la gară şi înapoi (I)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 08 Decembrie 2012
Vine primăvara. Aşa hodorogesc experţii în climă şi specialiştii în căldura globală, care, cică, a luat-o razna, nu mai încape în termometre, nu mai are ce-i face nici Celsius, nici Kelvin, nici Fahrenheit, nici tatăl autorizat al temperaturilor înalte, domnul Sarsailă. Chiar şi Domnia Sa zice că a băgat-o pe…
O splendoare printre nouri de fum şi chercheliţi gălăgioşi (V)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 07 Decembrie 2012
Şi, din nou, coniacul mare se face coniac din ce în ce mai mic, berea mică e gata de mult!... Şi, uite... (splendoarea-i cu plete din ce în ce mai lungi, cu sâni din ce în ce mai ademenitori sub dantelăria mătăsoasă, şi cu ochi din ce în ce mai…
O splendoare printre nouri de fum şi chercheliţi gălăgioşi (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 06 Decembrie 2012
Sigur că da! arde şi ne dispreţuieşte!... cum să nu ne dispreţuiască şi să nu se uite la noi, aşa, de sus, de pe rug... dacă avem, însă nu ne mai ajunge? dacă suntem, însă credem că am plecat? dacă îl ţinem de coarne, însă urlăm că-i ciut? dacă ne…
O splendoare printre nouri de fum şi chercheliţi gălăgioşi (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 05 Decembrie 2012
Negreşit, a existat totdeauna posibilitatea să fiu (şi eu) regele păcălit de regina Şeherezada, adică de femeia aceasta din bar, care, iată, surâzătoare şi eratoformă, stă cu minte şi uitată lângă mine, picior peste picior peste picior... cuvânt peste cuvânt peste cuvânt... deşi nu mi-o pot imagina decât lebădând, semiramidând,…
O splendoare printre nouri de fum şi chercheliţi gălăgioşi (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 04 Decembrie 2012
Sigur că da! încep să aud textul! şi mi-l repetă! şi mă trezesc! şi ies din reverie! ies din transfigurare! şi intru direct în realitate! în realitatea cu hărmălaie afumată, cu cheflii uitaţi de soartă, de familie, de partid şi de stat! cu cheflii ieftini şi mărunţi, dar şi cu…
O splendoare printre nouri de fum şi chercheliţi gălăgioşi (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 03 Decembrie 2012
A dracului de splendidă şi de zvârlugă mai umblă femeia aceasta prin spatele barului, printre nouri de fum şi printre chercheliţi gălăgioşi! A naibii de mândră şi de acidulată şi de sprintenă mai circulă femeia aceasta prin aorta şi prin carotida în/chipuirilor mele! Stană de cremene în faţa barului, uit…
O moară de apă şi o moară de vânt (II)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 01 Decembrie 2012
Cum spuneam, Neculai Petrache, mecanic de cultură şi artă pe strada Frunzei, se însoară. Casă are, copii are, câini are, drujbe are, prieteni are, suflet are cât cuprinde...Numai nevastă n-are...şi numai duşmani nu (prea) are, dar sigur îşi face rost după nunta care se anunţă a fi una de tip…
O moară de apă şi o moară de vânt (I)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 30 Noiembrie 2012
Cică se însoară mecanicul Neculai. Cică se însoară de tot. Cu acte, nu aşa, de sanchi. Cică vrea şi el să intre în rândul oamenilor serioşi, nu cum erau armatele neregulate ale Moldovei din vremea lui domnul Fani cel Mare şi Sfânt. Şi mai cică, la recomandarea înaltului stolnic amic…
