Da, terminăm şcoala. Eu o termin cu doi ani mai înainte decât Mitică. El o termină cu doi ani mai târziu decât mine. Şi plângem. Zău! Eu plâng pe coclaurile Zimbrului... [(un Macondo (ne)omologat)]... el varsă lacrimi pe meleaguri bursucănene, unde Şcoala învăţătorului/ directorului Ion Victor Răşcanu a plămădit, a frământat, a modelat şi a copt o droaie de ingineri, medici, muncitori profesionişti, preoţi... dar şi mulţi dintre cei care ştiu să se mire, să admir ...

Bună dimineaţa, doamnă - toate sunt curate şi bune şi frumoase cum le-ai lăsat: soarele răsare tot din partea cealaltă şi apune tot în cealaltă parte, încă rotund şi adevărat! Bună ziua, doamnă - muşcata din fereastra sudică tace şi încă nu s-a uscat, iar violeta din fereastra nordică mă întreabă de ce nu ai spus nimic şi de ce ai plecat! Bună seara, doamnă - fluturele albastru zboară în zigzag şi-şi caută hodină exact în locul pe care-l ştii şi unde l-ai ru ...

Da, clădirea Şcolii Generale e gata. Se apropie 15 Septembrie, când prima promoţie cu opt ani vine să participe la inaugurare, dar şi la un alt fel de Început pe bănci. Vin şi părinţii. Vin şi bunicii. Vin şi autorităţile locale şi judeţene. Vine şi Vasile Balşoi, preşedinte al Sfatului Popular, omul care a convins ierarhia administrativă că în Bursucani trebuie construită ceastă Şcoală. Desigur, vine şi directorul Şcolii, învăţătorul Ion Răşcanu. Pentru cel ma ...

Iată câteva secvenţe dintre amintirile pregătitoare a ceea ce avea să fie mai târziu, adică tocmai acum! Iată câteva întâmplări fabuloase, câteva dintre pe/trecerile noastre, ale lui Mitică Luca şi ale mele, prin văzduhul şi prin pământurile purificatoare, tămăduitoare de suflete şi trupuri, dar şi înălţătoare de unde, până unde, încotro! Iată triumful Frumuseţii asupra Urâtului, victoria Respectului şi a Blândeţii, biruinţa Şoaptei şi a Şcolii! Iată ce f ...

(!) vezi Raza ceasta? eu sunt Cercul ei, predecesor al ARIEI CELESTE, unde Concretul mişună Abstract, unde abstractul dă concretul PESTE, adică dincolo - uitându-mă de-aici ori de acolo - ce Mirare tristă când văd şi-aud - JUR pe tot lungul meu!!! - că-n Univers... dincoace NU EXISTĂ (!) (!) vezi Cercul cesta? tu eşti Raza lui, predecesoarea Lucrurilor toate, care se ştiu şi care nu se ştiu ALCĂTUITE-NTRU ETERNITATE (!) (!) o Rază şi un Cerc - oare-i destul pentru Ne/Cunoscu ...

Sâmbătă, cam pe la ora şapte, când comandantul bisericii, parasimpaticul Ion Emil Batog, deschide poarta şi uşa şi calea, mă găseşte în pod, exact deasupra intrândului în naos, cam la trei metri deasupra locului pe care creştinii îşi aştern fruntea să (se) roage, să (se) mărturisească, să-şi ceară iertare, să se încălzească la straşnicele şi miluitoarele raze ale nimburilor de pe pereţi, ale sfinţilor pictaţi şi responsabili de tot ce se (mai) poate pe/trece î ...

(!) vreau să te văd... şi nu pot să adorm de-atâta şi atâta AŞTEPTARE, dar te visez - cu ochii mari, deschişi - în viaţa şi în moartea următoare, aşa, ca şi cum (n)-ai fi fost oricând fir scump, de borangic, de levănţică, lumină călăuză-n cercul trist al VEŞNICIEI CU VITEZĂ MICĂ (!) (!) vreau să te-aud... şi nu pot să-nţeleg această sibilinică TĂCERE, nu pot să-mi şterg icoana ta din gând şi lacrima din punctul de vedere, mă învârtesc în cercul de mai s ...

Da, nene primar, locuim pe drumuri! Dacă nu crezi, vino şi te uită! Exact cum îţi scriam acum câteva zile, avem domiciliu mobil pe Oltului! Aici ne târâim zilele şi nopţile! Aici facem foame, suportăm "grija" celor care ne  "iubesc" ori primim înjurăturile celor care ne urăsc! De-a lungul şi de-a latul cestui domiciliu ne purtăm jigodia şi jaba, ne rugăm la Dumnezeul nostru şi ne hrănim cu speranţa că într-o zi veţi aplica legea aceea legată de noi! Nu numai voi aveţi ...

Cred c-ai auzit, dragă Marie: pentru tine sufletul îmi arde, tu mă mai des/cânţi n-această lume, dincoace de leagăn şi de moarte! Cred că ai văzut, dragă Marie, cum se-ntâmplă fluturele-n floare şi cum piere-ncet, încet, încet... pentru că nu poate să mai zboare! Cred că ai trăit, dragă Marie, ce înseamnă aşteptare-n gară şi nu vrei să crezi că nu mai vine şi că poate fi ultima oară! Cred că ai ştiut, dragă Marie... dar n-ai vrut să spui că (nu) se poate: f ...

De regulă, încă din vremurile şi din timpurile copilăriei, îmi găsesc singur răspuns la întrebări mari sau mici, banale sau importante, negre sau verzi. Nu aştept să se scarpine Providenţa sub fes şi să-mi vândă/ turuie nu ştiu ce baliverne despre geneză şi despre cum karma ia cuţitul de la brâu şi-mi crestează, zilnic, lenea şi hărnicia pe răboj. Spre exemplu, când nu plouă, nu mă năpustesc la sfântul Ilie, să-l descos şi să-l muştruluiesc, nu umblu cu paparu ...