Fără milă, des(de)dimineaţă,/ i-a zdrobit tramvaiul pe-amândoi - traversau spre Patria cealaltă,/ să-şi oprească Foamea la Gunoi! Mama lor murise sfâşiată/ de alţi Câini Flămânzi ca şi ai săi, când îi învăţa să se ferească/ de tramvaie şi de oameni Răi! Şi mă uit încet, cu Neputinţă,/ pe fereastra care dă la ei - căror Visuri îşi dădură Viaţa?/ căror Năluciri? şi căror Zei? Parcă ieri se gudurau la Lună.../ şi la Cer lătrau copilăros... şi Căţe ...

Sigur că da! Renunţ (şi în staţia de la CEC) să aştept şi să iau autobuzul! Cum să mă sui şi să înghit acelaşi aer cu ăştia, care-şi aruncă scuipatul şi mucii la întâmplare, care mânjesc teii (şi aşa schilodiţi de marii experţi ai Primăriei) şi murdăresc atmosfera cu prezenţa lor departe de igienă, dar şi cu educaţia lor frugală, cum zice filozoful Andrei Pleşu când se referă la plagiatorul Victoriei împotriva noastră? Consider şi cred că-i mai bine s-o ...

Mă reped şi strig zadarnic/... şi degeaba-i cânt întruna - văd că-şi pierde echilibrul,/ parcă dă să cadă-n plisc... ţine-l, Doamne, printre oameni/... ca el pasăre nici una nu-i mai singură... sunt gata/ - pentru cuc - orice să risc! Ce să-i dau ca să înceapă?/ ce să-i dau ca să nu moară? să-l aud măcar o ţâră?/ ce să-i zic? unde să-l duc? oare cine-i ştie leacul?/ ce mă fac . la primăvară . singur-cuc în teiul cesta?/ în salcâmul fără cuc? Cred că am s ...

A uitat să plece cucul.../ stă-n salcâm şi se usucă,/ şi-i tot cade câte-o pană,/ şi-i tot cade câte-un plâns – nu-i dă nimenea nici samă,/ nu-i dă nimenea nici cucă, să-i aline suferinţa/ (perspectiva) cu-ntr-adins!   Mi se face-aşa o teamă,/ şi o milă mi se face: dacă pică şi se sparge?/...nu-i mai bine să-l îngân? – şi încep să spun ca dânsul:/ cucu-ncolo, cucu-ncoace, pe o cracă veştejită,/ într-un vârf de tei bătrân!   Poate vede că nu-i singur,/ ...

Cum ziceam în ziarul de ieri, am ajuns şi sunt în staţia de autobuz din faţa fostei Agenţii CFR. Mai exact, lângă PC. Nu ştiu ce (mai) face, ce (mai) este, cum (mai) este şi ce se (mai) spune despre PC. Îl rog pe un nene mai îngrijit la figură şi la port să-mi spună ce (mai) înseamnă PC. Cetăţeanul turmentat de zgomotul fierăstraielor şi baroaselor şi flecarilor din jur îmi zâmbeşte trist şi tună didactic: P vine de la puturos şi C vine de la corupt!  Scurt şi cupr ...

Am crezut că mă visează Maria din poghiazurile şi din cotruţele Copilăriei rămase printre Leagăne şi Morminte, în satul cel cu vro trei Fântâni şi cu vro câteva Case, în satul cel fără Înapoi şi Înainte, în satul cel cu Schit fără Maici, în satul cel cu Tăcerea pe Dinafară şi pe Dinăuntru, în satul cel care mi-a dat Numele să-l port în Viaţă şi în Moarte, ca pe o Piatră Scumpă, ca pe un Atac de Cord, ca pe cel mai frumos Odor de pe Pământ, ca pe un Semn Div ...

Da, ajung în Bădălan, însă toată lumea-i pe stradă, prin cârciumi şi pe la colţuri, pe maidane şi prin ogrăzi! Nici un loc mai ferit, mai ascuns, aşa, să pot şi eu interveni-n fundul alcătuirii mele, fiindcă mâncăriciul parcă ştie că mi-i ruşine să mă scarpin şi să scap de hachiţele sale demente! Şi, vorba învăţătorului meu Ion, fiu de preot şi de plai mioritic, "dacă ruşine (şi respect) nu e, nimic nu e!"...vorbă adevărată, practicată, omologată şi pro ...

(!) într-un Târziu/ iau ce-a rămas mai Devreme, foarte Puţin,/ Sfânt... şi te rog să mi-ajungă până-n Hotar,/ unde Trecutul mă teme cu-n Viitor/ trist cât e Moartea de Lungă (!) (!) n-am Încotro.../ n-am decât Drumul pe care cred că tu-l ştii/ de la FACEREA lumii, Marie - merg, e Târziu.../ parcă am plumb la picioare, însă nu-(ţi) Pot/ spune ce Ştiu eu (şi) ţie (!) (!) dintr-un Pustiu,/ unde Nimic nu se-ngroapă, iau ce-a rămas:/ numai un Susur de Apă, numai un Vis/ - ...

Sigur că da! Americanii sunt pe Lună, gălăţenii aşteaptă să se întunece de noapte şi să se uite în sus, poate-i plin satelitul natural, şi poate-i senin, şi poate-i văd pe yankeii temerari cum sunt de şase ori mai uşori decât aici, pe mărgica de lut! Iar eu, nemernicul şi nevrednicul acestui eveniment, nu ştiu cum să fac şi cum să dreg, nu ştiu ce metodă să folosesc şi să scap de pârdalnica mâncărime! Mi s-a mai întâmplat asemenea păţanie, dar nu în public, n ...

Cum spuneam în ziarul de ieri, sunt Toader naimaD, locuiesc lângă strada Frunzei...şi, din când în când şi din ce în ce mai rar, mă plimb prin  Cetate. Mă plimb să văd unde, de unde, până unde încotro, de ce şi pentru ce...cum evoluează o populaţie scăpată de sub control pământesc şi ceresc, la ce înălţime-i triumfătoare gregaritatea...şi ce se mai poate face pentru re/instituirea individualităţii. Nu?...Sigur că da! Iată, reuşesc să trec strada pe zebră (!) ...