DE CE „Legile fundamentale ale imbecilităţii umane” ar trebui să fie OBIECT DE STUDIU în fiecare Clipă şi la toate nivelele/nivelurile sociale? Deoarece-i Vremea şi Timpul şi Cazul SĂ SE AFLE/ŞTIE cât mai URGENT: „Desigur, am dat peste indivizi inteligenţi, care au luat decizii în urma cărora răufăcătorii şi neajutoraţii au avut de câştigat. Astfel de întâmplări se petrec adesea. Dacă reflectăm asupra subiectului, ne vom da seama că nu acestea sunt evenimentele c ...

nişte paralele strâmbe/ vin să strâmbe paralele drepte şi tăiate-aiurea/ de-o secantă cătrănită – şi pe marginile-acestei/ geometrii nesimţitoare stau cei sfinţi, cască, şi strigă,/ şi mănâncă răsărită !!!   spaţiul? – hop şi el – cu pielea/ goală, gol pe dinăuntru, gol pe dinafară, poartă/ capul gol – aşa-i la modă – toate-s goale – să se vadă/ ce vânează ticălosul cu pretenţii de arhonte-n/ chip de tot şi de marotă !!!   timpul? – mai diha ...

Care va să zică, suntem şi ACOLO şi AICI! Prin urmare, asta însemnează că nu e nici o diferenţă între aceste două Adverbe de Loc! Însemnează că toţi suntem sortiţi să rămânem captivii cestei STĂRI de fapt, orice am încerca să facem cu Gândul şi cu Vorba! Atunci, de CE şi la CINE să strigăm după ajutor? Nu-i aşa că celebrul SAVE OUR SOULS devine inutil? Nu-i aşa că ar însemna să urlăm în Pustiu, dacă ştim şi vedem şi auzim că suntem pururi Prizonierii prop ...

hai să ne uităm la păsări,/ la furnici şi la albine – poate ni se taie greaţa,/ poate învăţăm ceva, poate nu ni se mai pare/ că nu suntem fitecine, poate cercetăm oglinda/ – uite-aşa şi iar aşa – şi pricepem ce distanţă/ e-ntre noi şi toate ceste substantive cunoscute,/ harnice până la moarte, care nu ştiu ce înseamnă/ să urască, să deteste orizontul lor şi-al nostru,/ cel aproape, cel departe!   uite câtă ordonare,/ ordine, respect şi muncă în cuibar, ...

Da, sigur că da! Acolo trebuie să ajungem! Nicăieri, adicătelea! Pentru că, iată, deja suntem la LINIA VIEŢII! Şi pornim! Tuscinci! Şi nu durează mult! Doar cât ai (s)clipi! Doar cât ai fulgera! Doar cât ai gândi! Mai puţin! Doar câţ (ţi)-ai imagina! Că imaginaţia nu are limite, nu? Gândul se mai poticneşte! Gândul se mai împiedică-n tot felul de bariere/păcăleli! În tot felul de circumstanţe! Însă IMAGINAŢIA nu poate fi „bătută” în cuie!... Iacătă, chiar ...

Ce frumos vii târziu, superbă femeie a mea! - cică numai femeile care vin târziu, vin frumos. Odinioară, a venit la mine o femeie devreme, foarte devreme, şi a murit repede, foarte repede, călcată de-un tren majestuos, plin cu haine de mire şi rochii de mireasă, cu flăcări şi fluturi - iar acum se spune că doarme sub lespedea pe care eu trebuie să scriu: aici odineşte roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea! Vino târziu, vino din ce în ce mai târziu, superbă femeie a mea! (Din co ...

Sigur că da! Uluiala-i colosală! Maria se „joacă” de-a noi sau numai ni se pare? Nu cumva, oare, tembelismul din jurul mic şi din jurul mare ne-a făcut să credem CEEA CE ESTE EVIDENT şi, totuşi, AŞA NEBULOS? Ce invitaţie formidabilă/bizară ne „face” Maria! Auzi, cică Trenul către Nicăieri pleacă IMEDIAT, de la LINIA VIEŢII!... Unde mama zmeilor o mai fi şi LINIA asta? Ce-ar fi să mergem în gară şi să ne interesăm? Ori să telefonăm la Serviciul Român de Informa� ...

Sunt singur - nu-i nimeni să vadă/ cum pasul şi clipa mă-ngână - cu mare credinţă şi vrere/ MĂ ROG PENTRU LIMBA ROMÂNĂ!!! Sunt singur - nu-i nimeni s-audă/ cum viaţa şi moartea s-adună şi-mi pun rugăciunea pe cale,/ cu lacrimă dreaptă, străbună!!! Sunt singur în centrul secundei/ cu margini acuma şi-atuncea - nu-i nimeni să vadă, s-audă/ cum LIMBA ROMÂNĂ MI-I CRUCEA!!! Sunt singur - biserica tace/ cu mâinile-ntinse spre mine şi-mi toarnă agheasmă pe rugă,/ din v ...

Oare nu cumva Maria-i ACASĂ, dar n-am „putut” noi s-o vedem? Ce-ar fi să mai mergem o dată pe strada „Ion Creangă”, la numărul 13 A/bis? Sigur că da! Mergem tuscinci! Ajungem în trei sferturi de ceas, cu taxiul! La fel, poarta nu-i încuiată! Nici uşa! Intrăm! Acelaşi decor! Pe măsuţă vedem o coală dictando, pe care citim „VALSUL RESEMNĂRII”! NU luaţi nici un bagaj! Dacă mergeţi, mergeţi aşa! Fără nici o traistă! Şi fără nici un adio! Fără nici un rămas ...

Moto: „nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i, plângeţi-l pe cel ce n-are/ moartea şi moldova lui”                                                          (Cezar Ivănescu) în moldova poeziei/ ziua-i cât o săptămână mor poeţii în picioare/ sprijinindu-se de lună noaptea doare ca o rană/ visul prinţului levant în păduri necunoscute/ mor mistreţi de diamant face-s-ar ca mâine astăzi/ duminica viitoare � ...