Sigur că nu !!! nu vezi că nu mai merge ???/ las-o acolo !!! pleacă !!! uite-aşa !!!/ du-te acum şi adu-l să încerce !!!.../ n-o să mai zică-n veci „sigur că da” !!! Sigur că da !!! vezi cât de bine-i şade ???/ las-o aicea !!! şi rămâi şi tu !!!/ şi staţi cu minte !!! sunteţi cumsecade !!!/ nu vreau să mai aud „sigur că nu” !!! Spune-mi acum şi fără nici o milă,/ uită-te bine: vezi ceva pe zare ???/ simţi că te-mbie cineva de-acolo ???/ vezi, totuşi, că şi ...

ce tempo...ce dans prin noroaiele lumii: minciună eternă, şi dură, şi tandră, cu nunţi şi botezuri, cu viaţă şi moarte – frumos la-nceputuri în pas de oleandră !!!   şi gata...porneşte să fiarbă – n-adâncuri de sânge – regretul că toate...şi cele mai scumpe ILUZII de leandru...se sfarmă şi-şi sapă hodină sub cruci-sentinele  !!!   şi gata...dă clopotu-n clocot şi creşte cadenţa-n minciuni şi-adevăruri precare, lumina se coace, dă-n putred şi cade cân ...

Din vârful dealului, se vede acoperişul casei lui Ion Mocanu, învelit cu tablă neagră. Dar şi învelitoarea căsuţei lui moş Gheorghe: un ţugui de paie aşezate cu atâta pricepere, că nici cel mai afurisit viscol, nici cea mai straşnică furtună nu le poate învrăjbi şi nu le poate zvârli de la rostul lor. Însoţit de imaginea acestui ţugui imposibil de uitat, dar şi de imaginea bătrânului de care mă despărţisem oleacă mai înainte, mă las la vale... şi nu-mi pot strun ...

bună ziua până-n seară, când răsare noaptea bună - cea mai bună dintre sfetnici, dintre luminaţii care îmi arată drumul/calea spre liman, spre ţărmul unde luna plină-i mult mai goală,/ şi mai nouă, şi mai mare, şi citim pe ea desene/ cu iubiri şi nume rare, CU DE/MULTUL NE/MURIRII SMULSE DIN ENUMERARE!!! hieroglife cu lunateci, cu antici şi cu antice arătări în cercuri/linii, trame-n destrămări şi scame: tragedii până la viaţă, comedii până la moarte - toate prin ...

Am mai văzut copacul acesta: era plin de păsări! Am mai văzut oamenii aceştia: erau plini de păsare! Am mai văzut trenul acesta: nu era indiferent şi nu trecea ca glonţul prin gări! Am mai văzut femeia aceasta: purta pălărie şi malacof, iar toţi îndrăgostiţii se prăbuşeau fulgeraţi la picioarele ei! Zâmbetul era lege! Încă nu se descoperise Indiferenţa...!... şi abia şapte cercuri crescuseră la tei! Am mai văzut bărbatul acesta: era plin numai şi numai cu ochi alba ...

hai pe roată, hai la mine-n roată,/ hai s-aducem nordul mai încoace, să se mire sudul şi să spună:/ asta-i simfonia care-mi place! hai şi hai - halal principiul roţii - / hai s-aducem sudul mai încoace, să se mire nordul şi să spună:/ asta-i simfonia care-mi place! unul lângă altul, unu-ntr-altul - / trup şi suflet în război şi-n pace - să se mire toate şi să strige:/ asta-i simfonia care-mi place! dimpreună - în acelaşi centru/ şi-ntr-aceeaşi rază - ce vom face? o s ...

Când făptura superbolă din ziarul/rubrica de ieri a părăsit magazinul doamnei Maria de pe strada Uitării, n-am rezistat tentaţiei de a mă uita după ea! De a mă uita lung, năucit, convins de Adevărul rostit de poetul Ioanid Romanescu: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”! Sigur că da! M-am uitat lung şi vrăjit şi blocat... şi subiect de discuţie între alde gură-cască la fotbal, la motociclete, la novele televizate şi la limuzine, adică nişte cvasi/ana ...

sintaxa mea frumoasă, de ziuă şi de noapte, eşti doamna poeziei de-o mie de lumini, eşti singura din care cuvintele-mi dau viaţă - te rog, vino acuma, urgent, să mă declini !!! căci mi-i morfologia defectă fără tine - te-am mai strigat o dată, dar te-ai silit să fugi şi mi-ai lăsat, frumoaso, nominativul singur - te rog, vino acuma, urgent, să mă conjugi !!! căci verbul mi-i zadarnic, pasiv şi-n ofilire - ai milă şi răbdare cu diateza mea, fă-mă activ, aleargă-mi trecu ...

Din când în când, cam de câteva ori într-o viaţă lungă sau scurtă sau bună sau rea sau grea sau uşoară sau seacă sau plină sau... mi se întâmplă să întâlnesc, să mă întâlnească şi să mă minuneze câte o Alcătuire Perfectă, adică o Femeie fără nici măcar un cusur! Ieri, spre exemplu, în magazinul doamnei Maria, pe strada Uitării, am rămas stupefiat când a intrat o fetişcană să cumpere nu ştiu ce! Jur, parcă înghiţisem un hectar de ciuperci halucinogene ...

E PUR ŞI SIMPLU-N LUME CÂND ARĂTURA-I GATA şi vii vin cu seminţe degrabă-n buzunare, când plânge împrejurul, dar nimenea nu moare, oricât ar vrea pământul, oricât ar vrea lopata !!! nu din seminţe-s toate: şi sfinte, şi păgâne ??? nu zicem: du-o doamne-n ţinutul cu verdeaţă ??? nu credem totdeauna că cineva ne-nvaţă - din tot nimicul cesta - ce pleacă, ce rămâne ??? eu sunt... tu eşti... el este - o veşnică minciună în care-ndeasă vamă şi prostul şi-nţeleptul ...