După aproape o ziuă şi o noapte dimpreună şi sub teroarea pernicioasei noastre "civilizaţii" actuale, tuspatru hotărâm o despărţire de "documentare" până pe 31 Decembrie 2019, când ne vom întâlni pentru analizare şi măsuri în apartamentul octogenarului Ion Mutelcă!... Sigur că da! Iată-ne, aşadar, în dimineaţa ultimei zile din an, pe strada Frunzei, în proximitatea blocului cu Scara Richter, Scara Mercalli şi Scara Oschi, unde am fost şi în urmă cu mai bine de juma d ...

Chiar dacă totdeauna am plâns cu lacrimi false ori cu lacrimi adevărate, eu atât pot striga până la Infinit: mi-i dor de MAMA - singura Lege din Cetate! Chiar dacă totdeauna m-am ţinut de cuvânt ori nu m-am ţinut de cuvânt, eu atât mărturisesc şi în Rai şi în Iad: mi-i dor de MAMA - singura Lege de pe Pământ! Chiar dacă Amintirile din Copilărie ar fi rămas ori s-ar fi şters, eu atât pot răspunde la orice întrebare: mi-i dor de MAMA - singura Lege din Univers! Chiar dac� ...

Indiferentă şi încăpăţânată, pendula bate 24 de ceasuri! Sunt gata să continui, să motivez ETICHETA pe care am pus-o adineauri! Pentru că nu vreau nici o clipă să mi se reproşeze că mă afişez cu gratuităţi, că mă aflu-n treabă ca potlogaru-n politică! Însă, când chiar vreau să articulez, moş Ion Mutelcă deschide Bijuteria lui Cipolla şi ceteşte răspicat: „Oricât de mulţi imbecili ai presupune că există, tot ai fi luat prin surprindere, în mod sistematic, de ...

Aho!... aho!... aho!... aho!... oameni (t)raşi la indigo, genuini şi genuine, filistini şi filistine, porumbei şi porumbiţe şi specialişti în fiţe, mari şi mici, săraci, bogaţi, filantropi, naivi, gealaţi, tari în bancă şi-n frizură, moi în vlagă, mură-n gură, fani, fanatici şi lichele, pui de lei şi pui de lele, arşi la soare, arşi la pungă, şifonaţi, călcaţi la dungă, popi, mireni, săriţi de vază, cei puţini cu mintea trează, controlaţi şi controloare, pro ...

pe marginea drumului dintre sfârşitul Copilăriei şi începutul Uitării, iată-l, stă bătrân şi singur, înfrânt şi colbuit şi hâţânat de Timp şi de Vreme! alăturea, doar o Fântână părăsită îşi scârţâie Cumpăna şi-i mângâie Tristeţea cu amintirea Apei din care am băut când ne jucam dimpreună, până la capătul Lumii! cu lăcrămare pe obraz, mă apropii de marginea drumului - în braţul stâng port Rana incurabilă a Trecutului, iar în braţul drept ţin ult ...

nu am trecut, nici viitor,/ ci numai cred că mi se pare c-am fost şi c-am să fiu cândva/ un oarecine-oarecare prezent acolo... ş-am să spun:/ şi eu, de azi, am înainte şi am şi înapoi, şi eu/ am tot ce vreau şi se cuprinde între un punct fără nimic/ din tot ce încă nu se ştie şi alt punct, însă cu nimic/ din tot ce-nseamnă vecinicie, între un tot neterminat/ şi-un tot ce încă nu se poate muşca, fiindcă nu-i de-ajuns/ pentru ce-ar fi infinitate ceva îmi pune punct me ...

Costică Prăpăd zâmbeşte trist şi tace aprobator! Ion Mutelcă mă sfredeleşte, mă ţinteşte cu ochii săi albaştri cum numai lapislazuli poate fi! Parcă ar vrea cu tot dinadinsul să-mi spună că am dreptate, dar nu-mi spune! I s-au blocat vocalele din gât! Gazda noastră, şugubăţul Vasile Cherpedin, aduce o traistă cu nuci şi-şi exercită dreptul de turnător în păhărele! Sunt convins că tustrei au mii şi mii de exemple în sensul ETICHETEI puse la MARFA în discuţie! � ...

Da! Cum scriam în ziarul precedent, beţi criţă şi urlând şi-n aiuritoare prăvălire de manele, nişte „oameni” tăiau porcul cu ferăstrăul! Cu drujba, adică!... Ştiţi că acest cuvânt slavon, tradus în româneşte, înseamnă „prietenie”, da? Şi ce să mai spui când vezi şi auzi la ce (se) foloseşte prietenia româno-sovietică? Barbarie, tovarăşi! Nu? Şi acesta-i un exemplu banal în comparaţiune cu alte şi alte pilde puse-n mişcare de către cei descrişi în � ...

unde duce drumul acesta? - întreb o pasăre cântătoare pe umărul meu stâng unde duce drumul acesta? - întreb o pasăre cuibăritoare pe umărul meu drept unde duce drumul acesta? - întreb o iluzie, întreb o idee, întreb un vis, întreb orice cuvânt atotştiutor, întreb orice „fără de care nu se poate” - întreb apa, focul, aerul şi pământul, întreb şi când urc şi când cobor, întreb tot râzătorul şi tot plângătorul pentru eternitate tăcere, tăcere, tăcere nu mai ...

Da! E cazul! Acum! S-a sfârşit Aşteptarea! Nu mai e loc pentru nici o amânare! Bibicii mei - Mutelcă, Prăpăd şi Cherpedin - sunt numai ochi şi urechi! Mă sui pe picioare! Subiectul în Cauză nu trebuie tratat de „jos”! E prea „interesant” şi prea covârşitor pentru Clipa Prezentă! Şi, ca atare, îi acord tot Respectul pe care l-am învăţat de la Mama şi Tata: Rucsanda şi Gheorghe - o sfântă purtătoare de Sapă şi Pestelcă; şi, respectiv, un sfânt purtător de Lo ...